Fie că e vorba de Workhorse, techthelead.com sau, cel mai nou proiect al său, ComedyStore.ro, Florin se distrează de minune dezvoltând conținut award-winning pentru diverse branduri, dar și pentru industria de gaming. Am povestit despre cum l-a fascinat internetul, încă de când l-a descoperit, în urmă cu mai bine de două decenii, despre bucuria de a împărți un Nintendo Switch cu cei doi băieți ai lui și despre trendurile viitorului în gaming.

Cum ai descoperit jocurile video? A fost un moment revelator când ai început să te joci?

Jocurile cred că le-am descoperit pe la jumătatea anilor ’90. Colegul meu de bancă avea o copie de consolă, Atari, și mă tot duceam pe la el și ne jucam Space Invaders și multe alte jocuri pe care nici nu le mai știu. Apoi mă jucam pe HC 90 și HC 2000 și după am reușit să îi conving pe ai mei, într-un final, să îmi cumpere un CIP 03. Mă fascina mai mult codatul decât jucatul în sine. Învățasem limbajul BASIC S, compuneam muzică și desenam din linii de cod. Mă atrăgea efectiv tehnologia. Jocurile au fost collaterals, parte din ecosistem, din lumea pe care o descopeream. Pe vremea aia stăteai o groază de timp să încarci un joc de pe casetă audio sau dischetă dacă aveai un HC 2000. Nici nu vorbesc încă despre un PC, nu văzusem.

Când am dat de internet voiam să am un site, să am o prezență online, să scriu tâmpenii și așa am învățat să codez, vrând, nevrând, un pic mai avansat. Nu puteai să fii pe internet dacă nu știai să îți faci un site și asta m-a atras cel mai mult la computer când l-am descoperit.

Ce joc ți-a plăcut cel mai mult? 

Probabil seria God of War de pe PlayStation, unde mi-a plăcut întotdeauna să smash things with Kratos pentru că era și ca o refulare.

Mă joc action adventure, mai mult experiențe single player, cu poveste, cu puține ore de joc. Jocurile prea lungi le încep și le termin, poate într-un an. În momentul ăsta m-am apucat de vreo trei jocuri și nu am terminat nici unul dintre ele. Toate trei îmi plac, dar nu am destul timp.

Când găsești timp să te joci?

Mă joc noaptea sau în weekend. Am un grup de oameni de vârsta mea, peste 30, poate chiar peste 40, și ne mai jucăm online diverse jocuri. Ei în grup se mai joacă shootere sau sport games, dar eu nu sunt neapărat fan. Dacă se face un playlist de GTA sunt primul acolo, prezent. În general, vineri seară, după ce culcăm copiii, ne jucăm până la 2, 3, 4. Înainte să se nască băiatul meu cel mare nu prea jucam online, apoi am fost pe tura de noapte cât timp soția mea se odihnea, iar eu, ca să îi pot da biberonul la ora 3, mă jucam cu băieții. Uneori prindeam chiar și biberonul de la ora 6.

Acum am luat un Nintendo Switch și mă joc Super Mario Odyssey și Luigi’s Mansion 3. Fiind handheld mă pot juca în pauza de la filmări și cred că o să mă joc mai mult.

Cum crezi că au contribuit jocurile la dezvoltarea ta?

Dacă nu mă jucam probabil că eram mai bătrân mental cu niște ani. Cred că jocurile m-au ținut tânăr și proaspăt.

Ai prins epoca internet cafe-urilor? Ce amintiri ai de acolo?

Culmea, internetul nu l-am descoperit în internet cafe, ci la o ediție de CERF cred că am dat prima oară de net, prin ’96, ’97.

Apoi evident că am trecut prin etapa de internet café-uri. Cănd am făcut primul site, nici nu aveam calculator acasă, i-am dat publish de la o sală de net. L-am scris la un prieten care nu avea internet. Îmi luam pe dischetă manuale, tutoriale, cărți, how-to-uri. Mergeam la prieteni acasă, apoi testam la internet café-uri și publicam pe internet paginile să văd cum arată. Așa am descoperit și jocurile. Se juca lumea pe la sălile pe unde mergeam Counter Strike 1.6. Asta cred că era atunci. Alții jucau Diablo. Mai băgam câte o fisă și acolo, mai un Need for Speed.

Cu cine te jucai când erai mic? Ai legat prietenii care să reziste în timp?

Pe prietenii cu care mă joc acum îi știu din medii diverse. Cu cei cu care mă jucam când eram adolescent, sunt încă prieten. Cu unii am făcut business-uri împreună, cu alții lucrez. Obișnuiam să fiu o fire introvertită și m-a ajutat pe partea de dezvoltare socială toată interacțiunea din mediul virtual. În jocuri, pe MIRC sau când faceam site-uri am adunat o comunitate drăguță, asta era pe la finalul anilor ‘90, începutul anilor 2000. De acolo mi-am făcut o grămadă de prieteni și cu unii dintre ei mă joc și acum. Nici nu știam termenul de comunitate. Aveam un forum, unde ne întâlneam și povesteam pe diverse teme.

Ce impact are pasiunea ta pentru gaming asupra viziunii tale de regizor și producător media?

Jocurile m-au ajutat să îmi dezvolt foarte tare imaginația. Nu pot să îmi dau seama cum ar fi arătat viața mea acum dacă nu m-aș fi jucat. Am fost atras de tot ce înseamnă tehnologie încă de când eram copil. Cumva de la tata. Când aveam 10 ani, el avea cameră video. La 11 ani am produs primul meu scurt-metraj, pe VHS, cu colegii de școală și frații mei. Nu știam că o să ajung să fac asta. Am trecut de la etapa de programator, la antreprenor în zona de online și am ajuns să fac ceea ce fac acum. Toate vin de acolo. Tot ce avea butoane, mă fascina. Nici nu știam că există jocurile, dar când le-am descoperit, le-am luat ca pe o formă de divertisment și, introvert cum eram, probabil îmi plăcea puțin și evadarea asta în lumea virtuală.

E vreun joc pe care îl aștepți cu inima la gură?

Pe timpuri așteptam, cum apărea un joc nou, exclusivitățile Sony, în general. Acum nu aș putea spune că mai aștept neapărat un joc. Poate că da, GTA6, care probabil nu o să se întâmple prea curând pentru că GTA5 încă funcționează de 8+ ani. Aștept GTA5 pentru varianta de PS5, încă nu e disponibilă.

PS5 si Bean – o campanie realizată de Florin și și echipa sa

Consola, PC sau mobile? Dacă ar fi să alegi o singură platformă, pe care ai alege-o și de ce?

Jocurile de mobile mi se par prea addictive, încearcă să te țină mult prea mult în poveste. Sunt cu slow development. Am mai încercat jocuri de strategie sau de gestionare a resurselor și ajungi să plătești să se întâmple lucrurile mai repede, ceea ce nu mai vreau să fac. Am făcut-o din dorința de a nu aștepta, cu Apple pay, imediat, e foarte ușor să îți ia banii. Așa că fug de jocurile cu micro tranzacții, fug de jocurile foarte lungi, prefer o experiență single player de 7, 8, 10, 15 ore, văd povestea, am parte de puțină acțiune, refulez un pic.

În schimb, când vine vorba de Playstation, Xbox, sunt un hoarder, am toate consolele. Nu mă joc atât de mult pe câte jocuri și device-uri am. Mai nou am luat un Nintendo Switch, chiar anul ăsta, pentru copii.

Sunt foarte multe platforme care încearcă să ofere noi moduri de expresie, cloud gaming, VR, AR. Cum vezi tu viitorul gaming-ului?
Încerc să fiu in the loop cu ce se întâmplă și Techthelead.com mă ajută să fiu atent la tot ce se petrece în lume. Nu pot să zic că nu mă sperie. Îl văd pe Paul, pe fiul meu cel mic și cred că o să fie addicted to Metavers și de ceea ce se preconizează a fi Metaversul. Nu cred că o să fie o adopție în masă, dar copiii mei vor avea posibilitatea să testeze așa cum și eu le-am testat pe toate. Însă pentru moment, nu le-aș da voie la VR. Mă sperie chiar și pe mine puțin VR-ul. Pare ceva care te ține și mă tem că dacă îmi place, o să petrec timpul pe care nu îl am acolo. Îmi place ideea, am creat conținut video de VR, chiar suntem primii din România care am făcut asta în urmă cu 6, 7 ani, pentru branduri. Atunci părea că e a bubble, au fost așa niște gimmick-uri, dar iată, 7 ani mai târziu se discută și se discută din ce în ce mai serios. Încă nu am un headset VR, nu am investit, nu mă atrage personal, ți-am zis și de ce, mi-e un pic teamă.

Cloud gaming-ul mi se pare the next big thing și am testat deja, mi se pare fascinant că poți să te joci cu orice device de oriunde ai internet ca și cum ai avea acel computer de mii de euro.

Cum le prezenți tu copiilor tăi universul de gaming?

Dacă ai știi ce mă joc acum, ai zice că am dat în mintea copiilor. Am 2 băieți, unul de aproape 7 ani și unul de 4 ani și evident că mă joc cu ei pe PlayStation stuff for kids: SackBoy, Little Big Planet.

Prin prisma job-ului de acum m-am implicat inclusiv în campanii de responsabilizare. Ăsta e motivul pentru care mă joc GTA noaptea pentru că m-au mai văzut copiii jucându-mă și le-am văzut reacțiile când m-au văzut furând mașini. E bine să le dai copiilor să se joace, dar cred că totuși controlul pe care părinții îl exercită asupra conținutului pe care care copiii îl consumă, e foarte important. Nu știi cum impactează un creieraș în dezvoltare un shooter sau orice alt joc violent. E o discuție și știu că sunt oameni care încă văd jocurile ca pe ceva negativ și nu îmbrățișează violența. Eu cred că nu e bine să le dai copiilor încă de mici acces la astfel de conținut. Încerc să le fac o selecție atent aleasă de jocuri potrivite pentru vârsta lor și pentru etapa de dezvoltare în care sunt. Le dau puzzle-uri, le dau jocuri foarte prietenoase, colorate care să îi determine să își depășească limitele. Chiar și joculețele cum e Super Mario sau SackBoy au niște puzzle-uri care mă pun și pe mine în dificultate. Eu îl știu pe Mario pe care îl știm cu toții, de când eram mici. Acum îmi par mai grele jocurile, pentru ei însă e doar întrebarea: Tati, dar tu mai știi să te joci?

Despre jocuri video cu Bobonete – un video realizat de Florin și echipa sa

]]> https://bucharestgamingweek.ro/florin-ivan-regizor-si-producator-media-daca-nu-ma-jucam-probabil-ca-eram-mai-batran-mental-cu-niste-ani/feed/ 0 https://bucharestgamingweek.ro/adelina-cojocaru-amber-creativitatea-unei-designerite-de-gaming-nu-este-diferita-fata-de-cea-a-unei-scriitoare-sau-actrite/ https://bucharestgamingweek.ro/adelina-cojocaru-amber-creativitatea-unei-designerite-de-gaming-nu-este-diferita-fata-de-cea-a-unei-scriitoare-sau-actrite/#respond Thu, 17 Jun 2021 21:00:00 +0000 https://www.bucharestgamingweek.ro/adelina-cojocaru-amber-creativitatea-unei-designerite-de-gaming-nu-este-diferita-fata-de-cea-a-unei-scriitoare-sau-actrite/ #InterviurileBGW: Adelina Cojocaru, Amber: “Creativitatea unei designerițe de gaming nu este diferită față de cea a unei scriitoare sau actrițe.”   

Amber, cel mai mare studio de game development independent din România, susține egalitatea de șanse în domeniul industriei dezvoltării de jocuri video, fiind inițiatorul campaniei #HerOwnGame, ce are ca scop să încurajeze fetele să urmeze o carieră în industrie și să atragă atenția asupra preconcepțiilor greșite cu care ele se confruntă.

În cadrul site-ului dedicat campaniei, herowngame.amberstudio.com, cei interesați pot descoperi într-un mod interactiv și distractiv mai multe detalii despre joburile din industria de gaming, printr-o comparație cu joburi stereotip. Astfel, Amber își dorește să evidențieze faptul că abilitățile necesare unui job în dezvoltarea de jocuri video nu diferă cu nimic de skill-urile necesare îndeletnicirilor stereotip.

Continuăm seria de interviuri cu doamne și domnișoare din Amber care ne împărtășesc din experiențele personale cum e să lucrezi în industria de gaming ca femeie, ce skill-uri sunt necesare pentru a clădi o carieră și dacă s-au confruntat cu stereotipuri de-a lungul carierei lor în domeniu. Adelina Cojocaru, Senior Game Designer la Amber, ne povestește cum a transformat pasiunea pentru gaming în carieră.

Când ai descoperit pasiunea pentru gaming?

Încă de mică mă jucam și am fost pasionată de jocuri. Pot spune că am avut noroc să am acest hobby, pe care am reușit mai târziu să îl fructific.

Cum ai ajuns să activezi într-un studio care dezvoltă jocuri video?  

Eu am făcut facultatea de limbi străine, am studiat japoneza, fără nicio legatură cu gaming-ul. La facultate aveam o prietenă care pe atunci cunoștea pe cineva care era tester la Ubisoft și m-a recomandat ca tester. Așa am intrat în industrie. A fost foarte tare pentru că era o lume nouă, mi-am propus să ajung la zona de development, să fac jocuri, nu doar să le testez. După am devenit level designer, apoi content designer, iar acum sunt lead team designer. Sunt în industria de gaming de aproape 10 ani.

Jobul meu este creativ și presupune să dezvolt lucruri de la zero. Pentru orice element din joc, așa cum sunt personajele, e nevoie de un game designer care să le realizeze, să le creeze abilitățile și să își imagineze orice alte caracteristici ar putea avea. De altfel, pentru economia unui joc e nevoie de un economy game designer, de exemplu, într-un joc ca League of Legends el îți va spune cât costă item-urile sau va stabili ce primește un jucător atunci când atinge un anumit nivel în joc și tot asa. Cam 90% dintr-un joc e făcut de designeri.

 Cum este structurată echipa din care faci parte?

Suntem 7 designeri în echipă, însă trebuie să spun că lucrăm foarte îndeaproape cu departamentul de artă pentru că un designer nu poate pune în pagină ceea ce gândește și de aceea are nevoie de un artist care să îi transpună pe hârtie gândurile. De asemenea, pe lângă artist și designer, avem în echipă programatori, care fac sistemele de mișcare și abilitățile, animatori 3D, dacă este un joc 3D, ei se ocupă de animațiile personajului, cum merge, cum sare. Partea de management este extrem de importantă în realizarea unui joc, altfel echipa aleargă în toate părțile și nu ajungem să ne coordonăm. Eu sunt singura game designeriță din echipă, mai am colege pe alte posturi, însă destul de puține, le pot număra pe degetele de la o mână.

Mai ai timp să te joci? Care este jocul preferat?

Nu cred în ideea că nu mai avem timp. Dacă îți dorești cu adevărat să faci ceva, atunci îți faci timp. Eu încă îmi găsesc timp să mă joc, deși e mai greu acum când lucrez în industrie pentru că am defecte profesionale când vine vorba de calitatea jocurilor, observ mult mai ușor anumite probleme de design și mă deranjează. De ceva vreme mă joc Genshin Impact după ce termin munca.

Au fost momentele în care te-ai simțit dezavantajată că ești femeie în industria asta? Dar avantajată? 

Da, au fost momente în care mi s-au pus la îndoială credibilitatea și respectul. Acum mulți ani, când eram game tester, era concepția că dacă sunt fată nu joc shootere și asta însemna că nu îmi puteam face treaba bine. Pe atunci nu era la fel de cunoscut faptul că și fetele se joacă jocuri care sunt mai dure și că nu e vorba doar de fluturași și curcubee.

Sunt foarte multe femei care nu știu că exită oportunități pentru ele în industria de gaming, însă se fac eforturi în acest sens. De aceea, Amber a lansat în luna femeii campania #HerOwnGame cu scopul de a crea awareness cu privire la oportunitățile pe care femeile le pot avea în industrie, pe lângă asta, campania își propune să ajungă și la părinții acestora care sunt cei care le încurajează spre o carieră sau alta. Încercăm să arătăm că skill-urile necesare pentru joburi stereotip, cum ar fi profesoară sau secretară, sunt asemănătoare cu abilitățile pentru joburi din gaming. Creativitatea unui designerițe de gaming nu este diferită față de cea a unei scriitoare sau actrițe.

Ce skill-uri sunt esențiale pentru a putea avea o carieră în domeniu?

Consider că skill-urile necesare pentru a lucra în gaming sunt aceleși cu cele pentru orice alt domeniu, însă este nevoie de puțin curaj pentru fetele care își doresc să aplice pentru o poziție de tester, designer, programator sau artist.

Eu am început ca tester și mi se pare cea mai bună și viabilă soluție de a ajunge în departamentul de producție pentru că aici ai șansa să înveți foarte multe lucruri pe care nu le poți accesa în alt mod. Eu am avut noroc că mi s-au ivit oportunități, am început ca tester, am continuat ca level design, am lucrat apoi la un racing game la crearea unui NFS și apoi am venit la Amber în departamentul de jocuri pentru mobile.

Care sunt atuurile pe care o femeie le poate aduce în această industrie?

În anumite cazuri, cred că femeile pot să vină cu un punct de vedere diferit față de cel al unui bărbat, ceea ce aduce plus-valoare industriei. Ca să dau un exemplu din experiența mea, în departementul nostru de design avem o colegă cu care am lucrat în ultima perioadă, care vine din zona de web development și a reușit să pună pe masă idei și concepte impresionante, la care nu ne-am așteptat. Nu vreau să spun că un bărbat nu ar fi putut să vină cu ideile astea, însă în momentul respectiv aveam nevoie de cineva care să vină cu un feedback pertinent, iar ea a venit cu cel mai valoros input și datorită ei am putut să mergem mai departe cu proiectul.

Care este jocul la care ți-a plăcut cel mai mult să lucrezi?  

Unul dintre ele este Tom Clancy’s Ghost Recon: Wildlands pentru care am făcut baze militare, pe atunci eram junior level designer. Trebuie să recunosc că nu am văzut cum arată o bază militară niciodată în viața mea, dar atunci au intrat în joc imaginația și research-ul.

Dan Stoicovici este antreprenor, specialist în Influencer Marketing și organizator de evenimente și, nu în ultimul rând, pasionat de gaming. Dan a împărtășit hobby-ul său cu fiul lui, Victor, și astăzi ne povestesc cum a început călătoria lor în gaming, ce jocuri le plac cel mai mult, dar și cum i-au influențat jocurile video.  

Cum ai descoperit jocurile video? Ai avut un moment revelator când ai început să te joci?

Dan: Am descoperit jocurile video imediat după Revoluție, prin vara anului 1990, când am primit cadou din partea mamei primul joc electronic din viața mea, de fapt un dispozitiv cu ecran de tip “handheld”, pe care prindea viață o vrăjitoare interesată să captureze fantomele cu ajutorul măturii din dotare. Următorul moment important s-a petrecut prin 1991, în Predeal, când am pășit în prima sală de jocuri arcade (țin minte că se găsea foarte aproape de hotelul Orizont) pentru a juca ceva similar cu celebrul Space Invaders, joc care îmi amintesc și acum că se numea OZN.

Prima achiziție personală a fost un ZX Spectrum, produs la Electromagnetica, însotit de un casetofon și câteva casete cu jocuri, prin 1992 dacă îmi amintesc exact, un contact memorabil cu fascinanta lume a jocurilor: Dizzy, Chronos, Midnight Resistance, Saboteur, Green Beret, Chuckie Egg, Ikari Warriors și așa mai departe.

Victor: Am început să mă joc din 2012, întâi cu “Pou” pe mobil, un joc pe care mi l-a explicat mama, apoi cu tata am descoperit jocurile Six Guns și FIFA Mobile pe tabletă, iar din 2014 am încercat să mă joc și pe console, cu Lego Marvel Super Heroes pe Playstation 3 și seria FIFA pe Playstation 4.

Care a fost jocul video care te-a marcat și de ce?

Dan: Dacă la începuturi, seria Dizzy (Magicland, Spellbound, Fantasy World) m-a marcat cel mai tare, punându-mi mintea la contribuție la modul cel mai serios (fiind un joc de tip “adventure”, unde trebuia să rezolvi tot felul de task-uri, într-o ordine anumită, folosindu-te de un “inventory” limitat), în perioada premergătoare achiziției primului PC adevărat (prin ’97-‘98) am fost fascinat de imensul salt tehnologic și de alte două jocuri – Red Alert Aftermath (joc de strategie), respectiv World Cup 1998 (din seria FIFA produsă de EA Sports).

Victor: Cel mai tare m-a marcat seria FIFA, începând cu FIFA 14 am jucat fiecare ediție până în prezent, pentru că sunt pasionat de fotbal, acesta fiind sportul meu preferat. Pe locul doi este Brawl Stars, iar pe trei Fortnite.

Cum au contribuit jocurile video în dezvoltarea ta?

Dan: Sunt și astăzi atras de jocuri care îmi pun mintea sau îndemânarea la treabă, consider că mi-au șlefuit personalitatea încă din copilarie. Nopțile lungi petrecute jucând strategie: Red Alert, Anno, Total War, Tropico, Age of Empires au contat enorm în opinia mea, cred că așa am învățat pe pielea mea ce înseamnă să ții cont de fiecare detaliu minor, cum să te adaptezi pe parcurs și cum să corectezi din mers situații dificile. Totodată, componenta de socializare a jocurilor a contat mereu pentru mine, faptul că în jurul calculatoarelor și consolelor, la o FIFA, la un Worms, ne adunam cu colegii și prietenii, cu care bineînțeles intram și în competiție pentru identificarea “celui mai bun”.

Victor: Am jucat Math games înainte să intru la școală, așa că am învățat să calculez adunări și scăderi mai ușor. Fiind foarte curios să înțeleg ce zic personajele din jocurile pe care le jucam am învățat și limba engleză, căutând explicația cuvintelor pe internet.

Internet café-urile au făcut parte din formarea noastră, pentru mulți dintre noi fiind a două casă. Ai amintiri frumoase din acele timpuri?

Dan: Pentru noi, membrii generației “cu cheia la gât”, internet café-ul a fost locul de formare, locul unde puteai face dovada abilităților tale, dar și locul de socializare cu alți pasionați. Înainte să pierd nopțile prin cluburi, mi-am făcut ucenicia prin Bonedec, Silence, Internet Café Rosetti, la Institutul Francez, de cele mai multe ori în compania prietenilor, jucând Red Alert și Need for Speed toată noaptea.

Acum timpul nostru este foarte limitat, nu ne mai putem bucura de jocuri atât de multe ore așa cum o făceam pe vremuri. Când găsești timp să te joci?

Dan: Atunci când îți place ceva cu adevarat, găsești timp, eu așa consider. Așa că prind cam două zile de FIFA pe săptămână, bineînțeles că tot în compania prietenilor, împărțind canapeaua și emotiile la 2 vs. 2. Firește, nu jucăm doar FIFA, ne mai delectăm ocazional și cu alte jocuri: Astro’s Playroom, Knowledge is Power, Fall Guys.

Victor: Eu găsesc mereu timp să mă joc, înainte și după ore, dar și în week-end, îmi place să mă joc cu prietenii mei online Brawl Stars și Fortnite. Cu tata mă joc cel mai mult FIFA pe Playstation 5, iar cu mama joc Brawl Stars de înaltă clasă pe mobile.

Cu cine te jucai când erai mic? Au rezistat prieteniile din gaming până astăzi? Cu cine te joci acum?

Dan: Îmi amintesc cu drag de serile de gaming în rețea cu verii mei – Matei și Vlad, apoi de diminețile cu colegii, cred că nu trecea o zi fără să am lângă mine pe cineva dornic să ne jucăm. Într-adevar, prieteniile de gaming rezistă în timp, pe canapea la FIFA suntem tot aceeași ca acum 20 de ani, doar că ne-am mai îmbunătățit un pic stilul de joc.

Consola, PC sau mobile? Dacă ar trebui să alegi o singură platformă, care ar fi aceea și de ce?

Dan: Răspunsul meu este consola Playstation. Am luat contact prima dată cu ea în Olanda, la începutul anilor 2000 și din clipa achiziției Playstation 2, am înțeles că este vorba despre o nouă experiență de gaming, care permite mai multor oameni să se joace simultan același joc de pe aceeași canapea.

Victor: Alegerea mea este mobile, deoarece poți să te joci oriunde și oricând, fără să fie nevoie de televizoare și cabluri.

Există diferențe între cum au perceput copiii jocurile video în anii 90-2000 și cum le experimentează în ziua de astăzi. Cum i-ai prezentat acest univers copilului tău?

Dan: Într-adevăr, lucrurile stau diferit în zilele noastre la nivel de percepție, așa că am luat lucrurile încet și le-am făcut să se miște natural. Sunt mândru că am pus tableta în mâna lui Victor la o vârstă destul de fragedă, așa a început să se joace și el. Și cum consolele Playstation nu lipseau din casă, a prins și el din zbor trucurile, butoanele, scurtăturile, a învățat să citească și să înțeleagă în engleză și astfel, să poată experimenta gaming-ul pe cont propriu. Din curiozitate, a venit de multe ori lângă mine când mă jucam jocurile mele de strategie, însă am observat că nu l-a prins atât de tare PC-ul. Și cu puțin ajutor de la YouTube, l-am purtat într-un fel de călătorie în timp, a văzut jocurile de HC “de când eram eu mic”, a văzut Red Alert, a văzut istoria FIFA, a început să pună tot mai multe întrebări, așa că am considerat firesc să începem să luăm parte la manifestări de gen – cred că nu am ratat nicio ediție Bucharest Gaming Week, am alergat împreună după Ovvy Pătrașcu să îl cunoaștem, am stat la poză cu iRaphahell, adică fix cei pe care îi urmărește constant pentru a fi la curent cu tot ce mișcă în domeniu.

Dacă stau să mă gândesc acum bine, după un an de școală online, cred că deciziile pe care le-am luat în perioada lui de formare au fost cele mai bune.

Pe lângă clasicele jocuri pe PC, console sau telefoane mobile, mai multe platforme încearcă de niște ani să ofere noi moduri de exprimare: standalone VR, AR, cloud gaming. Cum vezi viitorul jocurilor video?

Dan: În 2018 am vizitat Londra împreună cu fiul meu, iar unul dintre prietenii mei – Adrian Suman, un dezvoltator de jocuri VR (printre altele) ne-a invitat la el acasă și nu s-a lăsat până nu i-a pus casca de VR pe cap. Îmi aduc aminte și astăzi reacția lui Victor în clipa în care a înțeles “cum se joacă”, bucuria lui inocentă, recent discutam cu el și își amintea perfect întreaga experiență. Așadar, viitorul sună bine, însă nu m-aș duce doar în directia aceasta, gaming-ul clasic are încă multe de oferit. Ne putem lega aici de controller-ul minunat al noii console Playstation 5, cine a jucat Astro’s Playroom va înțelege perfect la ce mă refer, atunci când sufli în controller ca să deschizi o ușă secretă înțelegi că dezvoltatorii au unelte la îndemână și pot transforma/îmbunătăți și mai mult experiența de gaming.

Foto: Andrei Cimpean

Amber, cel mai mare studio de game development independent din România, susține egalitatea de șanse în domeniul industriei dezvoltării de jocuri video, fiind inițiatorul campaniei #HerOwnGame, ce are ca scop să încurajeze fetele să urmeze o carieră în industrie și să atragă atenția asupra preconcepțiilor greșite cu care ele se confruntă.

În cadrul site-ului dedicat campaniei, herowngame.amberstudio.com, cei interesați pot descoperi într-un mod interactiv și distractiv mai multe detalii despre joburile din industria de gaming, printr-o comparație cu joburi stereotip. Astfel, Amber își dorește să evidențieze faptul că abilitățile necesare unui job în dezvoltarea de jocuri video nu diferă cu nimic de skill-urile necesare îndeletnicirilor stereotip.

Continuăm seria de interviuri cu doamne și domnișoare din Amber care ne împărtășesc din experiențele personale cum e să lucrezi în industria de gaming ca femeie, ce skill-uri sunt necesare pentru a clădi o carieră și dacă s-au confruntat cu stereotipuri de-a lungul carierei lor în domeniu. Ada Mărculețiu, Project Coordinator în departamentul de QA, ne spune cum a început povestea ei în gaming.

Când ai descoperit pasiunea pentru gaming? 

De mic copil am profitat întotdeauna de fiecare ocazie de a mă juca orice, cu orice și sub orice formă, înclinație care a plecat de la jocurile fizice exterioare și perpetuându-se digital cu Tamagochi, Tetris (formatul clasic), consolele Terminator și Sega, arcade machines… practic tot ce îmi pica în mână.

Pasiunea pentru gaming, în sensul în care îl înțelegem acum, a început în 1998 într-o mică sală de calculatoare, deschisă foarte convenabil în cartier. Nu se răspândise încă Internetul, jucam în rețea fel de fel de jocuri și descopeream programe care acum par arhaice. Totuși, ce a determinat cu adevărat pasiunea a fost apariția shooter-ului Counter-Strike în 1999, joc pe care îl joc ocazional chiar și în ziua de astăzi.

Cum ai ajuns să activezi într-un studio care dezvoltă jocuri video?

După finalizarea studiilor politice, care, din păcate, nu îmi sunt de mare folos în România, întâmplarea a făcut ca un prieten vechi să-mi ofere o recomandare în Ubisoft, îndemnându-mă să aprofundez pasiunea pentru gaming și să descopăr ce se află “în spatele cortinelor” ei.

Trebuie să recunosc că mi-a stârnit curiozitatea, iar după experimentarea mai multor joburi fără un viitor palpabil, acceptarea acelui post a fost o provocare care s-a transformat ușor, ușor într-o mini-carieră.

Au fost momente în care te-ai simțit dezavantajată că ești femeie în industria aceasta? Dar avantajată?

Lăsând munca să vorbească întotdeauna în locul meu, pot spune sincer că nu am întâmpinat niciodată dezavantaje.

Avantaje foarte probabil că au fost, dar este greu de distins între cele care pot fi atribuite faptului că sunt femeie și cele datorate strict felului deschis de a mă adresa oamenilor cu care intru în contact.

Care sunt stereotipurile de care se lovesc femeile atunci când vor să lucreze într-un studio de gaming?

Nu cred că sunt multe stereotipuri care privesc femeile, dar cele care există se leagă în principiu de emoții, de faptul că o femeie este percepută preponderent ca fiind mai sensibilă și de preconcepția că are mai multă nevoie de protecție decât un bărbat. Asta duce uneori, spre exemplu, la tratarea femeilor ”cu mănuși” sau la presupunerea că ea va avea o reacție inoportună atunci când i se semnalează o problemă sau greșeală.

În același timp, dacă o femeie intră în acest mediu predominat de bărbați având o atitudine nonșalantă și își menține concentrarea pe dezvoltare și acumulare de cunoștințe, poate depăși cu ușurință orice stereotip.

Ce skill-uri sunt esențiale pentru a putea avea o carieră în domeniu?

În propria-mi opinie nu există punct de plecare mai bun decât să fii curios. Menținând o mentalitate generalmente curioasă, interesul de a învăța atât elementele din jurul muncii de zi cu zi, cât și pe cele din exteriorul ei, ajută la formarea unui bagaj mai complex de cunoștințe, și generează conexiuni care s-ar forma mult mai greu, în lipsa acesteia.

Curajul este, de asemenea, extrem de important, inclusiv ca factor motivant. În această industrie versatilă, este ușor să te pierzi în mulțime, iar de multe ori se aplică bine-cunoscuta vorbă “Cere și ți se va da”. Am cunoscut, spre exemplu, femei care nu au putut evolua și dezvolta cunoștințe noi la capacitatea pe care o au sau care nu au obținut o promovare sau o mărire pe care o meritau, doar pentru că nu au avut curaj să ceară aceste lucruri.

Nu în ultimul rând, este importantă creativitatea, pe care o consider motorul principal al dezvoltării. Este ușa care deschide drumul spre experimentare și inovare, cât și modalitatea de a transpune imaginația în realitate. Pentru un tester să fii creativ poate însemna capacitatea de a găsi probleme complexe în joc, pentru un manager de proiect înseamnă abilitatea de a dezvolta metodologii personalizate pentru proiectul său, iar pentru un manager de departament poate înseamnă găsirea de soluții eficiente pentru orice problemă.

Care sunt atuurile pe care o femeie le poate aduce în această industrie?

Calitățile ne sunt la dispoziție tuturor, diferența stă în ce asimilează și dezvoltă fiecare dintre noi, indiferent de gen.

De-a lungul anilor, ce am observat a fost că femeile au tendința de a aplana mai rapid și mai ușor situațiile conflictuale din cadrul muncii, iar acest lucru cred că se datorează în mare parte nivelului lor mai ridicat de empatie.

Încă un atu este procesul de gândire premergător unei decizii. Bărbații iau, nu de puține ori, decizii de impact fără a privi situația respectivă din multiple perspective sau fără a lua în considerare toate părțile implicate. Femeile, pe de altă parte, continuă să își folosească empatia atunci când iau decizii, analizează un spectru mai larg de perspective, în funcție de care încearcă să ia decizia cea mai potrivită. Partea mai puțin roz este că ai nevoie de câțiva ani de experiență și un nivel optim de control mintal pentru ca acest proces de gândire să fie unul echilibrat și rațional, altfel această abordare amplifică riscul de a pica în plasa a ceea ce numim ”overthinking”.

Amber, cel mai mare studio de game development independent din România, susține egalitatea de șanse în domeniul industriei dezvoltării de jocuri video, fiind inițiatorul campaniei #HerOwnGame, ce are ca scop să încurajeze fetele să urmeze o carieră în industrie și să atragă atenția asupra preconcepțiilor greșite cu care ele se confruntă.

În cadrul site-ului dedicat campaniei, herowngame.amberstudio.com, cei interesați pot descoperi într-un mod interactiv și distractiv mai multe detalii despre joburile din industria de gaming, printr-o comparație cu joburi stereotip. Astfel, Amber își dorește să evidențieze faptul că abilitățile necesare unui job în dezvoltarea de jocuri video nu diferă cu nimic de skill-urile necesare îndeletnicirilor stereotip.

De aceea, inițiem o serie de interviuri cu doamne și domnișoare din Amber care ne vor povesti din experiențele personale cum e să lucrezi în industria de gaming ca femeie, ce skill-uri sunt necesare pentru a clădi o carieră și dacă s-au confruntat cu stereotipuri de-a lungul carierei lor în domeniu. Prima invitată este Gabriela Gherman, Head of Business Intelligence în cadrul Amber, care are o experiență de 10 ani în domeniu, cumulată în cadrul mai multor studiouri dezvoltatoare de jocuri.

Când ai descoperit pasiunea pentru gaming?

Am intrat în industrie în 2011, când am început să lucrez la Gameloft. M-am dus la un interviu, curioasă fiind să văd despre ce este vorba și am început să lucrez ca Business Performance Manager, fără să știu mai nimic despre jocuri sau să fiu pasionată. Nu cunoșteam industria sau terminologia, doar ceea ce presupunea jobul meu per se. Colegii au fost foarte permisivi și intruzivi, m-au întrebat ce vreau să știu, ce nu știu și ce-mi doresc să aflu, au încercat să mă învețe, dar m-au și lăsat să acumulez cunoștințele în ritmul meu.

Cum ai ajuns să activezi într-un studio care dezvoltă jocuri video?

Așa cum spuneam, nu mi-am început cariera în gaming din pasiune, ci a fost o conjunctură care s-a transformat în pasiune. O carieră în gaming nu este neapărat o oportunitate de care lumea să afle ușor, dar este reală. Eu mă bucur că am avut oportunitatea să intru în lumea aceasta și nu m-aș întoarce la ceea ce făceam înainte.

Oamenii din industrie sunt dornici să te împingă să înveți mai mult, fie că este despre jobul pe care îl ai acum, fie că îți dorești să înveți mai multe într-un domeniu conex disciplinei tale. Mediul de lucru și echipa cu care lucrezi sunt foarte mișto, iar toate lucrurile acestea te țin acolo, te fac să te simți ca într-o familie.

De când fac parte din industrie, mă joc mai mult decât înainte, înțeleg domeniul mult mai bine, însă nu petrec 12 ore din zi jucându-mă.

Cum le explici părinților și prietenilor tăi ce faci la job?   

Lucrez deja de 10 ani în industria de gaming, iar cei mai mulți dintre prieteni sunt din industrie și nu prea mai e cazul să le explic, însă am prieteni și din alte industrii care mă întreabă ce fac la job, dacă lumea chiar se joacă, iar eu, pentru că lucrez cu date, cifre și mă uit foarte mult la comportamentul jucătorilor, le explic cum stă situația: toată lumea se joacă, de la copilul cel mai mic dintr-o familie până la bunică.

Cel mai greu este să le explic părinților, pentru că ei sunt generații diferite și au anumite preconcepții în legătură cu jocurile. Chiar am avut o discuție amuzantă cu mama acum ceva timp când m-a întrebat despre una dintre fetițele mele ce și-ar dori să se facă atunci când va ajunge mare și îi spuneam că îi plac jocurile și că vrea să devină programator, ca tatăl ei, iar răspunsul mamei mele a fost: Vai, dar să își aleagă și ea o meserie mai serioasă.

Cum crezi că vor percepe copiii industria de gaming în viitor?

Știu ce implicații are timpul petrecut în fața unui ecran și vreau să limitez asta în cazul copiilor mei, însă așa cum știm, copiii imită de cele mai multe ori ce văd la părinți. Eu de multe ori stau cu telefonul în mână ori pentru că avem un playtest, ori pentru că mă joc un joc pentru care trebuie să fac o analiză și mereu fetele mele îmi spun că eu mă joc tot timpul și mă roagă să le dau și lor telefonul. Cred că asta se va vedea la generațiile viitoare, apropo de cum va fi văzută industria de gaming de tinerii care vor face joburile în anii care vin, pentru că deja ei sunt mult mai familiari cu acest domeniu. Noi, de exemplu, în Amber avem un program care se numește Amber Academy și desfășurăm programe de internship pentru elevi și studenți, avem colaborări cu școli de programare pentru copii, facem webinarii pe care le publicăm și pe site-ul nostru. Informația din domeniu a ajuns să aibă un grad de penetrare mai mare decât a fost poate în vremea când eu am intrat în industrie. Pentru noi era destul de greu să înțelegem ce înseamnă gaming pe timpul când făceam o facultate care nu avea cursuri conexe sau cu specific pentru industria de gaming.

Au fost momentele în care te-ai simțit dezavantajată că ești femeie în industria asta? Dar avantajată? 

Eu nu m-am simțit dezavantajată, ba dimpotrivă. În ședințe 90% dintre participanți sunt bărbați, însă am o senzație plăcută și anume că suntem un pic protejate, aș putea spune, sau că bărbații își schimbă tonul discuției sau modul de adresare atunci când venim noi femeile și ne aducem aportul în conversație. Nu m-am simțit nicicum dezavantajată, chiar au fost momente în care am făcut greșeli, însă colegii au fost mereu amabili și mi-au răspuns foarte clar și pe înțelesul meu, lucru care în alte industrii poate l-aș fi resimțit altfel.

Care sunt stereotipurile de care se lovesc femeile atunci când vor să lucreze într-un studio de gaming?

Din punct de vedere al angajatului care lucrează în gaming, aș putea să spun că nu există stereotipuri, noi avem colege care sunt gamerițe și doar asta fac, se joacă foarte mult, avem colege care nu se joacă deloc sau ambele. Deci, personal, din toată experiența mea la Gameloft, King și Amber, nu pot să spun că am văzut un anumit stereotip în legătură cu femeile.

Dacă ar fi să dau un sfat fetelor sau femeilor care doresc să acceseze un job în gaming, le-aș spune să își urmeze visele, să își țină opțiunile deschise și să fie tot timpul în contact cu industria.

Ce skill-uri sunt esențiale pentru a putea avea o carieră în domeniu?

Pasiunea este picătura care umple paharul, dar nu cred că este esențială. Sunt convinsă că sunt oameni care pot intra în industria de gaming fără să fie extraordinar de pasionați, dacă ei își fac treaba foarte bine, adică sunt graphic designeri sau artiști foarte buni, programatori conștiincioși, creativi sau sunt oamenii cu viziune de produs, în cazul celor din Business Intelligence. Cred că genul acesta de oameni pot face carieră și în industria de gaming. Este important să fii conștiincios și să îți placă ce faci, să vrei să înveți, iar oamenii din jur te vor primi cu brațele deschise. Cred că atitudinea este uneori mai importantă decât skill-urile, dacă persoana respectivă este dispusă să învețe, skill-urile per se pot fi perfecționate pe parcurs. Evident că este imperios necesar să ai și o fundație de cunoștințe, dar depinde și de nivelul de job pe care îl țintești și de echipa în care intri.

Care sunt atuurile pe care o femeie le poate aduce în această industrie?

În Amber, de fiecare dată când vine o prezență feminină într-o echipă apar și idei creative, dar și organizare mai bună. Femeile vin cu un tonus organizatoric mai bun decât bărbații, cel puțin așa se spune, că femeile sunt mai bune în a face planuri și a se organiza. Eu cred că fiecare dintre noi își aduce aportul în măsura în care persoana din fața sa îi permite. Nu văd diferențe de gen în ceea ce privește atuurile unei persoane. În cazul nostru, în departamentul de Business Inteligence suntem 3 fete și 3 băieți, deci nu există diferențe în ceea ce privește genul.

Cred că grupurile mixte sunt cele mai de succes, însă nu aș exclude procentaje diferite de bărbați sau femei într-un grup sau să consider asta ca fiind un factor determinant în succesul unei echipe.

“Îmi plac jocurile role playing pentru că îți asumi o existență și construiești în ea.”

Sorin Psatta este unul dintre cei mai populari publicitari români, profesor de advertising la Facultate de Jurnalism și fost director de comunicare integrată la Graffiti BBDO. Sorin Psatta a descoperit jocurile alături de Matei, fiul său, și ne povestește cum a evoluat pasiunea lor comună, dar și cum se raporta la jocuri în anii ’90.   

Cum ați descoperit jocurile video?

Povestea s-a întâmplat odată cu apariția primului calculator în viața mea, prin anii ‘95-‘96. Laptop-urile erau un miraj pe vremea aia. Țin minte că am fost foarte mândru și am făcut niște eforturi financiare enorme ca să pot să iau un Pentium 100, care tocmai aparuse cu cel mai mare hard disk care exista, 1.2gb, când acum un memory stick are 8gb. Atunci am început să descopăr cum e.

Înainte, la Grafitti aveam Apple-uri, erau Macintosh-urile clasice cu monitor integrat. Pe ecranul acela color am jucat și primul joc din viața mea care se numea Apeiron. Era un joc pentru Mac stil platformer cu un șarpe sau o omidă care îți cobora pe ecran și nu trebuia să ajungă jos că pierdeai. O nebunie, jucam ore întregi.

Totuși, revelația a ceea ce înseamnă joc pe computer am avut-o acasă, când am descoperit DOOM, unul dintre primele 3D-uri reale. Jucasem înainte strămoșul DOOM-ului, Wolfenstein, însă când am văzut DOOM a fost o demență, am început pe la 7-8 seara și am jucat neîntrerupt până la 4 dimineața.

Care este jocul preferat și de ce vă place?

Mi-au plăcul și încă îmi plac jocurile role playing pentru că îți asumi o existență și construiești în ea, mi-a plăcut și DOOM care nu este tocmai role playing. Știu că mai era Diabo care era tot role playing, joc pe care l-am jucat câțiva ani. De vreo jumătate de an joc Etherium, care se aseamănă cu Diablo, dar îmi plac și bubble shooter-ele, împușc baloane și mă relaxez.

În prezent, în agenții jocurile video sunt momentul de respiro pentru creativi, cum era în anii ‘90? Existau camere cu jocuri unde puteați să luați o pauză de la muncă?

Nu aveam computere dedicate, dar mai jucam în afara orelor de serviciu în rețea. Terminam pe la 7-8 seara treaba și stăteam până pe la 2-3 noaptea în firmă. Jucam Warcraft 2, nu exista World of Warcraft încă. Warcraft era un joc de strategie pe care îl jucam foarte des, făceam tot felul de alianțe între noi. Stiu că jucam nopți întregi cu Bogdan Dumitrache, un art director.

Din câte știu eu, singura agenție care câțiva ani a avut computere dedicate în cafeteria era Leo Burnett, iar când voiau să facă o pauză se duceau jos și se împușcau pe calculatoarele dedicate.

Cum i-ați arătat lui Matei lumea jocurilor video?

În ’96 – ’97 am mai facut un efort financiar și în premieră, poate nu chiar națională, dar probabil pe București, am mai cumpărat un desktop computer. Un computer era în camera lui Matei, care avea 5 sau 6 ani pe vreme aia, iar celălalt era în sufragerie pe birou la mine. Am spart peretele între camere și am tras un fir de rețea între cele 2 computere. Jucam cu Matei și era o nebunie pentru că, deși jucam în rețea, comenzile le dădeam țipând dintr-o cameră în cealaltă.

Pe ecranul de joc de la DOOM îți sunt trecute punctele, viața, muniția etc. În centru este fața eroului tău, iar nebunia este că cu cât pierzi din punctele de viață cu atât fața personajului este mai desfigurată. Aici era marea problemă a lui Matei, nu rezista la chestia asta, cum avea puțin sânge pe față, cum își folosea un potir de viață și eu țipam și îi ziceam „Nu mai da click acolo”.

În scurt timp, Matei a devenit, evident, mult mai bun decât mine la DOOM. Am trecut la alte lucruri, iar după un timp a apărut Duke Nuckem cu un personaj foarte amuzant care se lupta cu tot felul de extratereștrii. Dezvoltatorii jocului au avut mult mai mult umor decât în DOOM, unde nu era nimic amuzant. În Duke Nukem erau tot felul de momente și replici amuzante. În momentul în care personajul ajungea într-o cameră plină de tot felul de extratereștii cu care trebuia să se lupte spunea: „its time to kickass and chew bubble gum im all out of gum” și ne amuzam copios pe chestia asta.

Povestea a mers în continuare la el. După a fost și demența cu Counter-Strike, pe mine nu m-a prins foarte tare, dar el a fost pasionat. Lângă școală avea un internet cafe și pleca de la ore să meargă să se joace acolo, iar mai nou mi-a povestit că era o sursă de venit pentru el. Devenise foarte bun la CS și accepta provocări. Era acolo pe post de: cine vrea să se rupă în figuri cu Matei Psatta la Counter-Strike „pe 5 lei că te bat la Counter-Strike” și stătea și îi bătea.

Care credeți că sunt plusurile pe care jocurile video le aduc în dezvoltarea copiilor?

Cred că pănă la un punct îți dezvoltă imaginația. Problema e să te oprești când trebuie pentru că la un moment dat lumea asta tot mai sofisticată prezentată prin filme începe să înlocuiască în mare masură lumea reală.

Cum vedeți viitorul jocurilor video?

Jocurile imersive îți propun de multe ori o lume aproape reală, un fel de evadare din lumea reală. Deschizi computerul și devii eroul din Night City în Cyberpunk și acolo ești Dumnezeu. Asta are avantaje și dezavantaje. Sunt convins că sky is the limit și deocamdată ne place să vedem tot felul de filme precum Ready Player One și alte nebunii de genul unde îți pui casca VR și te transpui oriunde vrei tu în lume. Și într-un final lumea virtuală devine lumea reală și invers, cum era povestea cu împaratul chinez care a visat că e fluture și când s-a trezit nu mai știa dacă e fluture sau împarat. Cam ăsta e viitorul jocurilor video, devin din ce în ce mai asemănătoare cu realitatea.

Povesteați despre experiențele lui Matei din internet cafe-uri, aveți amintiri proprii din internet cafe-uri?

Eu nu prea am fost în internet cafe-uri, am mers de 2 – 3 ori, dar nu mi s-a părut că mă potrivesc în mediul acela. Nu m-a atras niciodată pentru că aveam calculator acasă și nu avea sens să plătesc pentru ceva ce aveam deja.

Ați avut prieteni cu care vă jucați jocuri video și ați ajuns să fiți prieteni și în viața reală?

Matei are prieteni chiar și din străinătate cu care s-a cunoscut prin intermediul jocurilor video, dar eu nu. Ce-i drept, eu am început să mă joc pe vremea când internetul era la început, vitezele erau foarte mici și obișnuiam să ne jucăm în LAN, rețele interne, așa că deja ne cunoșteam unii cu ceilalți.

Dacă Matei ar mai fi mic acum i-ați mai prezenta jocurile video actuale ca în anii ‘90?

Din fericire, imersivitatea la care erau jocurile în anii ’90 nu era nici pe departe ca acum. În momentul de față nu cred ca l-aș mai introduce în lumea jocurilor video atât de devreme pentru că mi-ar fi teamă că ar ajunge într-o zonă din care nu ar mai putea să iasă. Posibil mai tarziu, după ce ar mai fi crescut. Dar tot i-aș prezenta la un moment dat jocurile video pentru că atunci când ai la îndemană ceva și îți este foarte accesibil nu ți-l mai dorești atât de tare ca atunci când este mai greu accesibil sau interzis.

După ce acum câteva luni, Octav Crețu Ang ne-a povestit despre începuturile relației lui cu gaming-ul, astăzi se uită înapoi în 2020 la realizările Nexus Gaming.

Care sunt cele mai importante realizări ale Nexus în 2020?

Considerăm 2020 cel mai important an pentru Nexus Gaming, deoarece echipa de CS:GO a reușit să încheie anul pe locul 41 în lume, am început producerea de vlog-uri pe canalul de Youtube și ne-am mărit familia de influenceri. Pe lângă aceste activități, am intrat într-o altă eră – era producției video și consider că nu am dezam1`ăgit deloc, ba chiar simt că am inovat foarte mult în această direcție.

Cum ai caracteriza evoluția echipei de CS:GO a Nexus în 2020?

Echipa de CS:GO a avut o evoluție extraordinară în 2020, aceasta reușind să se califice în cea mai importantă ligă pentru echipele de tier-ul nostru, ESEA Premier. Pe lângă asta, jucătorii noștri au reușit să câștige pe parcursul întregului an cel mai mare prizepool din istoria organizației.Dacă la începutul lui 2020 ne situam pe locul 120 în lume, am reușit să ne regrupăm. Undeva pe la jumătatea anului am început să avem parte de antrenamente mai intense, cantonamente și suport mai mare din partea partenerilor. Samsung a fost un partener cheie în succesul echipei de CS:GO, ei alăturându-se în luna octombrie, creșterea pe care am avut-o din acel moment fiind probabil cea mai mare creștere din istoria echipei noastre de CS:GO – în numai 3 luni am reușit să ne situăm pe locul 41 în lume.

Cum a crescut Nexus ca brand în ultimul an?

Organizatia noastră a avut o creștere constantă și rapidă, reușind să ne extindem și pe platformele YouTube și Tik Tok. Pe partea de entertainment, am semnat cu numeroși streameri și creatori de conținut cunoscuți din România, acest lucru ajutând la fortificarea comunității Nexus. Ușor, ușor, reușim să ieșim din bula nișată în care ne aflăm și reușim să ducem totul înspre mainstream.Din punctul meu de vedere, Nexus a devenit un partener de încredere pentru branduri, iar pentru noi este important să ne asociem cu branduri cu valori comune. Samsung a fost un partener foarte important pentru noi și sunt fericit că o să continuăm colaborarea și în 2021. E foarte important să poți face proiecte creative și să ai sprijin de la un lider în tehnologie.

De ce este important pentru voi să aveți acest mix de gaming profesionist/competitiv și creare de conținut de gaming?

Considerăm că este important să îmbinăm esports-ul cu crearea de conținut, întrucât ne putem adresa unui număr mai mare de consumatori. Dacă am arunca o privire la situația internațională, am vedea că cele mai de succes organizații de esports găzduiesc și creatori de conținut și se axează foarte mult pe aceștia, deoarece influencerii și crearea de conținut ajută implicit la dezvoltarea organizației pe termen lung.

Jaxi a obținut în noiembrie titlul de Creator de conținut al anului la Gaming Video Awards. De ce este importantă o astfel de recunoaștere pentru un streamer și cum se reflectă asta asupra publicului?

Fiecare creator de conținut are un stil unic și este greu să decizi cine este cel mai bun, însă considerăm că Jaxi a meritat pe deplin acest premiu având în vedere munca depusă de acesta. O astfel de recunoaștere poate motiva extrem de mult creatorul de conținut și automat publicul câștigă mai multă încredere și este mai devotat.

La ce evenimente de gaming ați participat în 2020 și cât de diferită a fost pentru voi experiența, în condiții de pandemie?

Cel mai important eveniment din 2020 a fost cu siguranta REL. Având în vedere că toată competiția a avut loc online, am fost extrem de multumiți de numărul constant de vieweri și de răspunsul comunității pentru efortul depus de noi. Desigur, nimic nu se compară cu o finală offline, însă ne-am mulțumit cu ce am putut face în condițiile actuale. Am adus cel mai mare prizepool din România de până acum și am reușit să ducem la capăt o producție la cel mai înalt nivel timp de 11 săptămâni. Pentru acest an sigur nu sunteți pregătiți pentru ce o să urmeze la REL J.

Participarea la Bucharest Gaming Week a fost foarte interesantă, dar și grea pentru noi din mai multe puncte de vedere. Lumea crede ca e totul ușor și frumos să faci evenimente online, dar a fost de 10 ori mai greu decât unul offline – cel puțin pentru noi. Am avut o activare super cool la standul virtual Samsung, l-am văzut pe Deliric cum s-a jucat CS:GO și Rocket League vs Jaxi, în timp ce Jaxi făcea sandwich-uri. We would like to offer you to get acquainted with lex casino no deposit bonus for new players. What does it give? You will receive 100 free spins for email verification and will be able to start playing at the casino without making a deposit.

De ce proiecte de conținut recente sunteți mândri?

Mie mi-a plăcut foarte tare activarea pe care am avut-o cu doamna Irina Margareta Nistor mi s-a părut cel mai interesant proiect din acest an și cred că a avut un feedback pozitiv în comunitate.
Un alt proiect, la care am participat chiar personal, Wild Drift, a fost o experiență… o să îmi râmână impregnată în minte o foarte lungă perioadă a vieții mele. Eram într-un BMW destul de furios, cu foarte mulți cai, condus de șoferi profesioniști de curse și a trebuit să bat niște influenceri la Wild Rift pe Samsung Note 20 Ultra. Am găsit eu o chichiță că nu ar fi bine să mă uit la drum și să îmi păstrez calmul, dar tot am resimțit drift-urile și curbele luate cu 90 km/h. Evident că eram safe pentru că șoferii chiar erau top.

La Gaming Marathon-ul din decembrie au participat peste 450.000 de gameri. De ce crezi că evenimentul a devenit atât de popular într-un timp atât de scurt?

Deoarece lumea iubește să consume conținut de acest gen. Pe lângă asta, pandemia a ajutat extrem de mult scena românească de esports și entertainment, deoarece toate activitățile de acest gen au avut loc online, fiind accesibile pentru toată lumea. Fiind vorba despre creatori de conținut cu comunități uriașe, toți fanii s-au unit pe un singur stream.
Gaming Marathon este un eveniment unic, cu o idee venită în plina pandemie și cu activăți foarte cool la fiecare ediție, se oferă foarte multe premii comunității și cred că asta lipsea. Aproprierea streamerilor de comunitate este un lucru destul de greu de realizat, dar prin challenge-uri și provocări în care incluzi comunitatea acest lucru este posibil – evident cam asta ne dorim, să ajutăm streamerii și creatorii de conținut printr-un maraton de gaming să se aproprie de comunitatea lor. Pe lângă asta, am reușit să și facem bine prin aceste maratoane de gaming, 3 ediții au fost caritabile și consider că ceea ce am văzut în materie de suport și donații în cel de-al treilea eveniment caritabil nu cred ca o să mai văd vreodată. Tedereu a reușit să strânga în doar 3 ore 8.000 de euro.

Într-un an dificil pentru toate industriile, sportul electronic din România a făcut pași importanți pentru reglementare. Ce rol a avut Nexus și ce sperați să se schimbe pe acest plan în 2021?

Considerăm că Nexus a avut un rol foarte important în acest sens, deoarece am reușit să organizîm majoritatea competițiilor importante din acest an. Ne dorim ca în 2021 să organizăm cât mai multe competiții majore pentru scena de esports din România și luptăm în continuare deoarece ne dorim ca esports-ul să fie recunoscut oficial ca sport în România.

Acest interviu este sprijinit de Samsung Romania.

Matei Psatta, cofondator al platformei TPS Engage care oferă soluții de advertising pentru ecranele digitale din cele mai importante orașe din lume, ne povestește despre primele interacțiuni cu lumea gaming-ului și cum vede evoluția acestei industrii în următorii ani. Matei a făcut parte din juriul Gaming Video Awards, competiția care în luna noiembrie a premiat cei mai responsabili creatori de conținut de gaming din România.

Apropo de Gaming Video Awards, ne poți povesti cum a fost experiența din juriu?  

Experiența de a juriza GVA față de competiții de advertising în care am mai participat e total diferită. Dacă nu ești la curent cu „pulsul” industriei, e foarte greu să poți consuma suficient conținut încât să înțelegi toate subtilitățile și referințele, așa ca nu poți judeca pe măsură. E ca și cum ai vedea un singur film Star Wars (Empire Strikes Back, să spunem) și ai încerca să judeci întreaga franciză în funcție de el, dar tu nu știi că exista prequels, sequels, 2 seriale animate, Mandalorian, nenumărate jocuri video, comic books și așa mai departe. Diferența principală e că acest puls se schimbă mult mai des în gaming decât în publicitate.

Care a fost prima ta întâlnire cu jocurie?

Mergeam la tata (n.r. Sorin Psatta) la agenție, la Graffiti, pentru că ei aveau calculatoare, iar noi acasă nu, și mă jucam Space Invaders. Probabil ăsta a fost primul contact, însă primul contact cu adevărat memorabil este cu jocul Doom, îmi amintesc foarte clar doom-ul ăla original.

Au ajutat jocurile la dezvoltarea ta personală? Apropo de abordare a jocurilor?

Enorm. Nu-mi dau seama dacă mi-am adaptat realitatea la jocurile pe care le alegeam sau invers, în sensul în care primele jocuri care m-au prins pe mine nu au fost neapărat cele de strategie, au fost shooterele, după aia am făcut switch-ul către strategie. Când am trecut pe jocurile de strategie am constatat că abordam și viață mai strategic, nu mai eram la fel de impulsiv pentru că jocurile te învață să ai răbdare, să nu te mai grăbești atât de tare și îți arată consecințele în tot ceea ce faci. Deci cu siguranță m-au impactat și îmi place să cred că într-un mod pozitiv, pentru că reușesc să fiu atent la mult mai multe lucruri simultan, nu o să îi spun multitasking pentru că mi se pare că e cam pretențios, dar o să spun „resource management”; m-a învățat să fiu atent și la resursele A, B, C, D sau dacă vorbim de roleplay game, să fiu atent și la health și la mană, un fel de class balance.

În afară de Doom ce jocuri ai jucat? Ce alte shootere?

Am fost generația Counter-Strike, chiuleam de la școală să mă duc la sala de net și să bat toată sala la Counter-Strike pentru că eram enervant de bun, tocmai că petreceam foarte multe ore în joc – Unreal Turnament, Counter-Strike, Quake: clasicele.

Nu m-a prins așa mult CS:GO, dar am jucat PUBG când a fost nebunia cu el și m-a prins puțin. Am început să joc Battle Royale odată cu lansare lui PUBG și am jucat până la Call of Duty: Blackout. Apoi am plecat și nu am mai avut acces la un device de gaming.

Apropo de internet cafe-uri, îți aduci aminte de o scenă care a făcut furori în internet cafe-uri?

Îmi amintesc că era un întreg eveniment de comunitate acolo. Eram clasa a 4-a sau a 5-a și chiuleam de la școală ca să mă duc la internet cafe să mă joc. Problema e că nu aveam bani, așa că puneam pariuri dacă pot să îi bat. Așa am devenit bun la Counter-Strike pentru că trebuia să fiu bun că să stau la sală. Nu puteam să mă duc să le cer bani alor mei, cât timp eu nu mă duceam la ore ca să mă duc să mă joc.

Deci primii tăi bani au fost făcuți în gaming?   

Să spunem că da, aveam și un buissness de Lost and Found pe care îl aplicam doar pe părinții mei. Mereu pierdeau chestii și le spuneam „dacă îmi dai 5 lei, ți-l caut eu prin casă și ți-l găsesc”, dar primii bani din afara imperiului familial i-am făcut la internet cafe-uri: „dacă te bat, îmi iei o oră”. Era că în filmul „In time”, cum tranzacționau ei timp din viața lor.

Spuneai mai devreme că nu prea mai ai atât de mult timp să te joci, dar când totuși ai timp, ce alegi să te joci?

Timpul se face până la urmă. Sunt clar mult mai selectiv față de cum eram înainte, pentru că timpul este mult mai limitat.

De exemplu, acum că m-am întors din Coreea, unde nu aveam nici laptop, nici PC, nici PlayStation și evident că era complicat logistic pentru că erau alte marketplace-uri, mă joc Baldur’s Gate 3 care a apărut acum în Eary Access. Mă bucur că lansarea jocului a corespuns cu întoarcerea mea în țară și accesul la PC. Așteptam jocul cu sufletul la gură.

Ai legat prietenii cu ajutorul gaming-ului?

Poate că nu chiar de termen lung, dar sunt în continuare în legătură cu mulți dintre ei pentru că mai avem chestia asta în comun. Tu poți să începi să te joci din copilărie cu ei, dar știi cum e viață, te duce în direcții diferite. Am rămas foarte apropiat de oamenii cu care am început să mă joc în viață mea adultă pentu că avem cam același timp de investit.

Dacă găsești pe cineva care are aceleași preferințe sau același timp liber ca tine este o satisfacție foarte mare să umpleți timpul ăla liber împreună, jucându-vă ceva ce vă place. Oamenii care au foarte mult timp liber duc jocul la un nivel competitiv, ca să își ia satisfacție de acolo. Eu nu mai joc competitiv pentru că nu am nici timpul și nici dorința. Atunci când joc vreau ca fiecare secundă să fie satisfăcătoare.

PC, consolă sau mobile? Ce ai alege și de ce?

Eu toată viață am fost pe PC. Evident, am jucat diverse jocuri pe console, dar peste 90% din timp am jucat pe calculator. Am avut și console, ultima consolă pe care am avut-o a fost un Xbox 360-ul, am avut Wii și Xbox. Am început cu PC-ul și cumva grupul de prieteni cu care mă mai joc tot pe PC sunt. Cross-platform-ul este o chestie care devine acum populară, că pe vremea mea nu era, deci trebuia să alegi în funcție de ce avea grupul de prieteni.

Cum o să îi prezinți copilului tău universul de gaming?

Ce îmi place mie extraordinar de mult la gaming este experiența în sine. Într-un fel, poți să trăiești în mintea ta, este comparativ cu a citi o carte – oricât ar suna asta a blasfemie. E clar o formă mai ușoară și mai la îndemână, dar îți poți construi un univers la fel de complex ca în literatură, cele două nu se exclud. Ăsta e motivul pentru care Baldur’s Gate 3 îmi place atât de mult, pentru că este o întreagă lume pe care tu o trăiești așa cum vrei.

Pe copilul meu l-aș duce foarte mult către zona de storytelling. Asta nu înseamnă că nu se poate juca și altceva, dar l-aș ghida în zona asta pentru că simt că mie mi-a oferit o perspectivă și beneficii dincolo de jocul în sine. Chiar îți poți imagina cum se simte un om într-un anumit context pentru că ai trăit o variantă dramatizată într-un anumit joc.

Ce vom mai juca în 10-15 ani în materie de jocuri – VR, AR, Standalone VR?

Cred extraordinar de mult în cloud gaming și în ce înseamnă viitorul nedependent de hardware.

E multă competiție pe zona asta și sunt atâția jucători (Google Stadia, Boosteroid, Playstation Now etc.), iar competiția este foarte bună pentru consumatori.

Inițial eram puțin constrâns pentru că era doar Google care băga la înaintare cloud gaming-ul, dar vin foarte mulți din urmă și asta e bine. Cred că o să evolueze foarte mult pe zona de subscription așa cum s-a întâmplat și cu muzică și filmele, deci cred că în viitor vom avea un abonament lunar la jocuri.

VR-ul se pretrează doar pentru anumite jocuri, cum ar fi Star Wars: Squadron sau jocuri experience driven, poate shootere. Sunt anumite jocuri care nu au nevoie de VR, dar este o nișă care va crește.

AR o să fie combinat cu mobile-ul exact cum a fost Pokemon GO. Cred că o să mai apară jocuri de genul pe AR, dar dacă vorbim de casual gaming ar trebui să fie mai bine reglementat pentru că este foarte addictive, cumva comparabil cu gambling-ul. Nu există educație în zona asta și cred că în următorii 5-10 ani vor interveni diverse autorități care să reglementeze casual gaming-ul pe mobile. Este foarte ușor să te apuci de joc și este foarte greu să te lași.

Apropo de expresia „nu avem timp”, dacă stăm să ne uităm puțin la cât petrecem pe casual gaming o să realizăm foarte repede că nu e atât de casual. Eu, care teoretic sunt din categoria hardcore gamer, în sensul în care cunosc și îmi place industria, cu siguranță petrec mai puțin timp jucându-mă ca un average casual gamer care petrece jumătate de zi butonând telefonul.

Bobospider este unul dintre cei mai longevivi creatori ce conținut români, primele lui videouri pe YouTube fiind publicate acum 9 ani. Îi place diversitatea, să încerce tot ce apare nou pe piața de gaming și face conținut de le cele mai obscure jocuri până la cele mai populare. Let’s Play, Review, First Look, Reactions, Stream etc., așa își arată Bobo dragostea pentru jocuri video și încearcă să o împărtășească mai departe. Are o comunitate loială și aproape matură care l-a susținut din totdeauna, iar noi, ca fani, i-am pus câteva din întrebările care ne-au șuierat prin minte de câte ori îl urmăream:

Cum a început pasiunea ta pentru jocuri video?

Cred că dinainte să mă nasc eu, pentru că se juca maică-mea, când era însărcinată, Tetris și Dr. Mario pe vechile console de tip Terminator cu dischete. Pe console de genul ăla m-am jucat și eu, dar în gaming-ul serios am început cu Heroes III, pe la 6-7 ani. Am evoluat cu Tarzan, Hercule, Dirt 3 și, încet încet, am ajuns acum să încerc toate jocurile de pe toate platformele.

Cum crezi că ți-au influențat jocurile video dezvoltarea personală? Ce calități sau defecte ai dobândit de pe urma gaming-ului?

Calități: îmi place să am totul cât mai organizat când lucrez, datorită lui World of Warcraft. Shooterele mi-au dezvoltat atenția, sunt foarte receptiv la ce-i în jurul meu și am grijă ca totul să fie pregătit când merg undeva.

Defecte: am petrecut o perioadă bună de timp și am ajuns să-mi neglijez din atribuții și obligații. Din fericire, defecte de sănătate n-am avut, nici măcar mintală. Am știut să le balansez, asta e ceea ce mă face pe mine să mă relaxez și să mă deconectez de la alte probleme personale. Intru într-un joc, mă liniștesc, iar apoi gândesc mai limpede.

Ce idei de video-uri nu ai pus niciodată în practică și de ce?

Am încercat vlogging-ul, dar nu m-a prins. Am reușit să îmi depășesc rușinea asta de a vorbi în public, dar să vorbesc și cu o cameră în față pe stradă nu cred că aș putea. Am zis să îmi rămân la gaming-ul meu.

Mi-ar fi plăcut totuși să fac video-uri ceva mai complexe d.p.d.v. al informației sau al editării, dar poate că din comoditate și din lipsă de timp nu am reușit.

Care au fost momentele în care ai vrut să renunți la jobul tău?

Am avut multe astfel de momente. Simțeam că nu mai aveam ceva de adus în plus față de ce era deja pe platformă. Atunci când vedeam că nu mai există niciun fel de creștere, când stagnam 3-4 luni și lucrurile nu se schimbau. Nici nu mai apărea ceva nou în perioada următoare, iar eu nu aveam cu să suplinesc cererea de conținut.

Am luat micuțe pauze, am mai vorbit cu prieteni care mi-au zis „Nu te agita, stai liniștit. Poate lucrurile o să meargă mai bine” și, ce-i drept, așa a fost. Poți trece ușor peste etape nasoale dacă te înveți să nu dai așa mare importanță numerelor.

Ce sfaturi poți da noii generații care idolatrizează YouTuberii și treamerii români de gaming? Cum și de unde pot începe să urmeze calea pe care ați ales-o voi?

Dacă vrei să fii YouTuber sau Twitcher de gaming, trebuie neapărat să te gândești de la bun început ce vrei să faci. Nu te poți juca 100 de jocuri pe stream și să îți formezi o identitate din asta. Trebuie să îți alegi un joc de bază, al tău, iar apoi poți să te ramifici pe alte tipuri de jocuri. Trebuie să fii sigur că știi jocul bine, să faci treabă bună în el și nu ai probleme, iar dacă tu ai o personalitate atractivă, lucrurile vor merge de la sine. În schimb, dacă încerci să mergi doar pe trend-uri și tu ești o persoană seacă, fadă, clar nu va funcționa. E bine să mergi pe trenduri, dar doar dacă îți plac. Dacă e ceva ce nu-ți îți aduce plăcere, n-o face.

Dacă ești interesat de streaming, clar poți să începi pe Twitch, pentru că e o comunitate destul de mare. Da, poate nu sunt numere imense ca și vizualizări, dar sunt oameni uniți acolo cu care poți colabora

Te-ai jucat vreodată doar de gura comunității?

Foarte rar ajung să văd că prinde un trend și zic „Hai să joc cât mai mult”. Spre exemplu, trendul actual cu Among Us: îl joc pentru că îmi cere lumea, dar e și o parte din mine căreia îi place jocul respectiv. În cazul în care era ceva extrem de enervant și plictisitor, ca majoritatea jocurilor de mobile, clar nu m-aș fi jucat. Nu pot să mă forțez dacă nu îmi place.

Când îți va veni vremea să fii părinte, cum îți vei introduce copilul în lumea gaming-ului? Îi vei impune restricții, îl vei încuraja?

Cum am observat și la prietenii mei care deja au copii, o să-i iau o tabletă sau consolă pentru a descoperi singur. Dacă îi dai un joc de la o vârstă fragedă, poate se prinde de el și puțină limbă engleză. Eu mă descurcam singur la școală pentru că am învățat engleză de la TV și de la jocuri.

Aș fi semirestrictiv, poate nu i-aș da Mortal Kombat de la 5 ani, dar nici nu l-aș priva să joace ceva mai serios. Aș căuta să-i ofer niște jocuri atractive, poate ceva de Switch, unde sunt o tonă de titluri interesante pentru copii. Mai ales că acolo sunt jocuri care m-ar ajuta să mă apropii de el, pentru că sunt jocuri co-op, de familie, care pot fi captivante atât pentru mine, cât și pentru el.

De ce duce lipsă sfera de gaming în România? Cum se poate dezvolta într-un mod mai „sănătos”?

În mare parte de diversitate și de puțină calitate d.p.d.v. al jocurilor. La noi toată lumea știe ce jocuri tronează, ce se vinde, ce se urmărește. E adevărat, există speranțe. Sunt o tonă de creatori de conținut care încearcă să cocheteze cu alte jocuri. Și se observă că românul se mai joacă și altceva în afară de primele 5 jocuri populare de pe YouTube Gaming. Lumea vrea să vadă jocuri dubioase și stranii pe care nu le-au văzut în trecut.

Sunt prieteni de-ai mei care aduc pe canalul lor astfel de jocuri și au 1-2 milioane de abonați. Dar, ca să normalizezi această diversificare, nu prea ai cum. Mereu trebuie să existe și astfel de conținut creat pentru cei care au o reținere vis-a-vis de nou. 

Vorbește-ne puțin despre cum e să lucrezi cu brandurile: ce părere au fanii tăi despre colaborări?

Cei care mă urmăresc sunt încurajatori, mereu vor încerca să mă ajute pe cât de mult posibil. Dacă ceva nu e pe placul lor, să zicem că strâmbă puțin din nas, dar cam atât. Comunitatea mea știe că, odată ce eu câștig dintr-o colaborare, în timp câștigă și ei. Devine o relație mutual benefică.

Stau și eu să-mi selectez brandurile cu care lucrez, nu promovez orice pe canal doar pentru că am primit x sumă de bani. Dacă nu îmi place, nu fac.

Există vreo tehnologie nouă în gaming pe care o urmărești cu mare interes și aștepți să vezi cum evoluează? Va schimba aceasta modul în care vedem industria?

Cred că singurul lucru care îmi lipsește din tot set-up-ul este VR-ul, sunt curios să văd cum merge de acum încolo. De la Half-Life: Alyx și Boneworks, lucrurile au evoluat substanțial pe VR; ai mai multe mișcări și modalități de a te juca.

Am mai văzut însă și partea de Augmented Reality (AR). Mario Kart Live e un asemenea joc care mi-a stârnit maxim interesul când a apărut trailerul.

Serviciile de gaming cloud streaming nu pot să zic că m-au fascinat. E o tehnologie faină, aș vrea să văd că și noi, românii, putem beneficia de ea la maximum. Îmi place Game Pass-ul de la Microsoft, dar aș vrea să-l folosesc fără să schimb regiunea din setările de la Windows.

Cu ce consideri că te diferențiezi de alții care fac content asemănător cu al tău?

Diversitatea. Am abordat toate jocurile pe care le-am avut la dispoziție, indiferent de gen și de platformă. Poate nu m-am axat pe mobile, dar cred că am mers pe orice în rest: Switch, PlayStation, PC, jocuri noi, vechi, mai puțin cunoscute, indie-uri etc. Dacă e să cauți un anumit joc pe YouTube, urmat de numele Bobospider în coadă, e foarte probabil să găsești un video cu jocul respectiv pe canalul meu.

Ce te motivează cel mai mult să continui pe drumul ăsta?

E o activitate care îmi place: să mă joc și să descopăr tot ceea ce e legat de gaming. Sunt și un mare fan al tehnologiei, ador să văd ce mai apare nou pe partea de PC, să-mi schimb componentele, să fie cât mai de ultimă generație.

Dar, cel mai puternic catalizator este comunitatea mea. Spre ex: faci un clip pe YouTube, lumea arată cum îl recepționează prin comentarii, dar pe stream vezi și cum gândesc urmăritorii tăi, ce fel de oameni sunt. Poți purta o discuție, te face să te simți bine și îi determină și pe ei să se simtă bine, asta contează.

Și când merg la un eveniment și mă întâlnesc cu ei, aud tot felul de povești: „Bobo, te urmăresc din clasa a 7-a și-acum sunt la facultate” și eu sunt ceva de genul: „Mamă, da bătrân mai sunt…”. 

Gaming-ul este pentru tine un hobby, un job, sau ambele?

Este un pic din ambele. Mă joc atât pentru streamuri sau video, dar mă joc și-n timpul liber. E un fel de balans între cele două.

Îi încurajezi pe ceilalți să caute o cale de mijloc cum ai făcut tu?

Cine crede că ar putea să facă exact ca și mine, să transforme gaming-ul în job dar să-l mențină și ca hobby, eu zic să încerce. 

Primul pas e să testeze pe cei apropiați, mai ales dacă te încurajează. Pasul 2 e să facă un stream sau un video, să primească un feedback onest de la o posibilă audiență, cei care nu-l cunosc. În final trebuie să decidă cum și dacă poate implementa acel feedback și să continuie să învețe în ritmul ăsta.

Cum poate cineva care nu are un set-up profesional și un cadru decent să creeze conținut?

Poți face și fără un webcam sau cine-știe-ce set-up hardcore. Mai toată lumea, eu inclusiv, a început fără cameră. Anul ăsta am început să adaug webcam pe video-uri, foarte rar făceam asta înainte. Nu aveam de ce, însă acum mai cere lumea. 

Cel mai important e felul tău în care abordezi jocul. Dacă ești o persoană care o să facă voiceover pe video, iar tu comentezi cu pauze foarte lungi între cuvinte și nu vii cu nimic interesant, atunci e cel mai probabil să nu se uite lumea. Dar, dacă ești o persoană care abordează un video mai special, faci un voiceover, mai și editezi puțin, cred că poți face ceva destul de interesant. Îți trebuie puțină voință, maxim o oră în care să te uiți pe YouTube la tutoriale și cam aia e tot.

Dorești să dai un shoutout unora dintre prietenii tăi pe care i-ai menționat mai sus?

Prieteni de-ai mei care m-au susținut și pe care îi știu de foarte mult timp sunt R0ttby, Gannicus96, pe care-l știu de când m-am apucat de YouTube, iRaphahell, care mereu își face timp să-mi răspundă și să ne întâlnim sau să jucăm, maxsialtele, o persoană la fel de tare.

Până anul trecut nu am interacționat cu comunitatea Twitch România, deși fac stream de 4 ani. Abia de anul trecut am început să interacționez și să mă integrez în ce fac ei, deci aș vrea să dau shoutout și streamerilor de pe Twitch cu care am legat niște prietenii faine: CHIMICHANGA, Fizzknot, speedyrogamer, baabuska etc.

Canalele la care îl găsiți pe Bobospider:

• YouTube
• Twitch
• Twitter
• Facebook

„Vreau să realizez un centru de științe creative și să încurajez liceele să își adapteze curricula în această direcție”

La 42 de ani, Ciprian Ciucu, susținut de PNL și alianța USR-PLUS este noul primar al Sectorului 6. Are licența și masteratul în științe politice la SNSPA, iar cariera profesională l-a plimbat prin aproape tot ce înseamnă Comunicare și Relații Publice. Zilele trecute a postat pe Facebook că în trecut era fanul jocurilor de strategie, mai precis Civilization și SimCity. Conexiunea dintre un primar și simulatoarele de construcții urbane tânjea pur și simplu să fie explorată, iar noi am întins provocarea!

Cum ai descoperit SimCity, ce te-a atras?

Întotdeauna mi-au plăcut în special jocurile de strategie și cele în care puteam să construiesc lucruri. Îmi aduc aminte că primul joc de care m-am îndrăgostit a fost Age of Empires 1, dezvoltat de Microsoft. Apoi am trecut la Age of Empires 2 și jucam foarte mult cu prietenii în rețea, pentru că pe vremea aceea nu puteai juca online, ca acum.

Ne adunam toți cu propriul calculator, cu ditamai hard-urile sau monitoarele, până au apărut laptop-urile. Veneam la cineva acasă în sufragerie și ne instalam câte 4-5 inși sau, dacă cineva avea un birou, făceam o rețea LAN și jucam toată noaptea. Din interacțiunile astea mi-am dat seama că eram ultimul care ataca, dar primul care construia, defensiv în special. Prin gaming am descoperit această trăsătură de caracter: nu sunt warrior, ci builder. Apoi am început să caut jocuri similare în care puteam să construiesc, așa am ajuns la Civilization și SimCity. 

Octav „ang” Crețu este unul din cei mai importanți jucători de Esports din România. Un promotor în adevăratul sens al cuvântului, a ajuns sa pună bazele gaming-ului competitiv la noi, să joace și să compună echipe la cel mai profesionist nivel. Este CEO-ul Nexus Gaming, care a câștigat numeroase premii în turneele de Esports naționale și europene. De asemenea, ang este producător și co-fondator Romanian Esports League. Mai mult, face parte din juriul Gaming Video Awards, eveniment ce aplaudă cei mai buni și responsabili creatori de conținut de gaming din România Așa că, având atâta experiență în spate, este omul ideal care să ne răspundă la trivialele curiozități!

Cum a început pasiunea ta pentru jocuri video?

A început de la o vârstă destul de mică, 7-8 ani, când tatăl meu se juca Red Faction. Era multiplayer și, când prindeam liber la calculatorul familiei, mă jucam și eu. Erau servere cu rank, unde puteai să-ți verifici rank-ul de fiecare dată când intrai pe ele. Și, în timp, am observat că ajungeam mereu pe primele 2-3 poziții, dar singura dată când mai scădeam era când se juca taică-miu, așa că l-am rugat frumos să nu se mai joace ca să fac rank 1. 🙂

M-a lăsat, s-a uitat cum mă jucam și mi-a spus că-s destul de bun la chestia asta. Apoi, cumva am aflat de Call of Duty 2 și am fost recrutat de o echipă românească, care nu era foarte bună, unde media de vârstă era pe la 40 ani, eu având 10. La primul concurs la care am fost cu echipa asta, mai țin minte și acum că aveam 12 ani, am luat locul 3 și am câștigat 50 de lei. Eram chiar fericit.

Care este jocul tău de suflet, cel care te-a marcat?

Call of Duty 4 Modern Warfare. Chiar acum vreo 6 luni m-am înscris la o cupă de CoD4 pay-to-play doar pentru distracție, dar m-am enervat cam tare că am pierdut. Așa că am început să mă joc mai mult cu comunitatea, care mai are vreo 5.000 de playeri în fiecare noapte. După câteva meciuri de antrenament, am câștigat următoarea ediție, dar am decis apoi că nu mai are sens să mă mai joc în continuare.

Cum crezi că ți-au influențat jocurile video dezvoltarea personală? Ce calități sau defecte ai dobândit de pe urma gaming-ului?

Încep cu defectele: sunt mult prea tryhard inclusiv în viața reală, depun efort până la extrem în orice fac; am dobândit o atitudine de troll foarte mare, nu pot să mă abțin, și, evident, un sarcasm foarte bine pus la punct.

Iar calitățile: vorbitul limbilor străine; concentrarea; abilități de mediere; aptitudinile organizatorice, pentru că am fost team leader; munca în echipă, cât și individuală, pentru că au fost momente în care trebuia să fac multe lucruri singur pentru echipă.

Poți descrie în mare procesul de recrutare, de management și de antrenament la care sunt supuși noii debutanți de care te ocupi?

Avem un singur manager de LoL, care mi-a fost adversar ani de zile și, pe principiul „If you can’t beat them, join them”, ni s-a alăturat și mi-a luat mie poziția managerului de LoL, pentru că eu am vrut să joc și la alte echipe să văd cum e.

Nexus nu prea recrutează jucători, Nexus te caută. Știm cam toți jucătorii din țară și potențialul aferent, așa că celor care ne scriu le spunem același lucru.

Ai reușit să-ți transformi cu succes hobby-ul în job, însă mai regăsești acum aceeași plăcere în „meșteșugul” tău pe care o aveai la început? Și dacă nu, de unde o extragi?

La mine e aceeași plăcere, doar că nu mă mai joc. Nu pot să zic neapărat că e un lucru rău, dar cred că e mult mai stresant. Mi-e destul de simplu să mă joc (în general, nu e simplu deloc să te joci profesionist), să fiu manager e puțin mai greu, dar când e scorul 14-14 la CS,  înnebunesc, îmi sare inima, nu pot să stau cu ochii deschiși la meci! Dacă e scorul atât de strâns, închid streamul sau nu mă mai uit la ce se întâmplă pe scenă. Mă uit la public sau la altceva, oricum îmi dau seama din reacțiile lor. De exemplu, echipa de CS e foarte vocală și îmi pot da seama destul de ușor de rezultat.

Se poate face carieră din jocuri video în România? Ce sfaturi le dai celor care n-au curajul să își monetizeze pasiunea, printre care sunt și copii?

Față de acum 5 ani, cred că se poate face carieră în România. Avem aproximativ 30-40 de jucători care se autosusțin în prezent, din care 10 sunt acum la noi, iar 25 au fost în trecut la Nexus. 

Trebuie să îți dai seama de mic dacă ești foarte bun, să începi să te antrenezi serios și să nu-ți pierzi timpul. Să nu spamezi 20 de meciuri pe zi, ci mai bine joci 5 în care îți analizezi minusurile și faci demersuri să ți le reglementezi.

Una din organizațiile care pot susține meseria asta este Nexus. Nu sunt sigur de altele. 

Care este alter ego-ul tău? ang, sau Octav Crețu? În care nume te regăsești mai mult și de ce?

Cred că în Octav Crețu mă regăsesc mult mai puțin decât în ang. Inclusiv la întâlniri din afara sferei de gaming toată lumea îmi zice ang. Poate pe viitor voi începe să folosesc mai des numele adevărat, mai ales că de 2 luni m-am lăsat de jucat.

Există vreo tehnologie nouă în gaming pe care o urmărești cu mare interes și aștepți să vezi cum evoluează? Va schimba aceasta modul în care vedem industria?

Jucătorul profesionist nu e atât de interesat de tehnologiile noi cât e bazat pe confort. Știu un jucător pro de League of Legends care încă nu folosește o tastatură mecanică, joc în care poate fi în detrimentul tău să folosești o tastatură pe membrana. Sunt mulți care merg pe ideea de „if it aint broke dont fix it”.

Eu pot să mă adaptez de la un mouse la altul într-o oră sau la tastatură în juma de oră. Vreau doar cât mai mulți Hz, să meargă cât mai smooth jocul și un mouse cât mai ușor.

Ce așteptări ai de la Esports în România pe viitor?

Sunt destul de trist că în țară nu mai investește nimeni, că în afară de noi și Digital Crusade sunt concursuri foarte rare și nu văd pe cineva care să acorde resursele necesare pentru dezvoltarea Esports în România. Ok, poate nu se fac mulți bani din Esports în țară, dar, pentru a rezulta un profit din domeniul ăsta, trebuie să investească cineva pentru a crea o comunitate, niște cifre, un canal de YouTube sau Twitch, să dezvolte relația cu publicul. Pe scurt, să creezi o bază.

Noi asta am făcut. Consider că avem o bază relativ mare, iar Nexus e un nume destul de important, la fel ca Romanian Esports League. Planurile și datele mele arată că o să crească destul de mult aria asta. Am bătut recorduri la CS: GO: 12.000 de oameni să se uite concomitent la un meci, 512 de echipe înscrise la un qualifier român. Pe partea de LoL la fel: în jur de 500 de echipe s-au înscris în primul sezon la fiecare qualifier.

Per total, comunitatea crește, iar conținutul pe care îl oferim, pe lângă faptul că încercăm să-l menținem family-friendly, este de calitate.

Dacă sponsorii și-ar da seama de nivelul competițional la care jucăm Counter Strike (ESEA MD) și cât de mulți urmăritori avem, poate ar investi mai mult în Esports decât în media tradițională.

Ioana Mârzac-Sigarteu, Corporate Communication Manager la Samsung România, coordonează de 5 ani acțiunile de comunicare ale companiei și de 12 ani joacă, cu aceeași pasiune, World of Warcraft.

Cum ai descoperit jocurile video? Ai avut un moment revelator când ai început să te joci?

Dintotdeauna mi-au plăcut jocurile. De la board games și jocuri clasice pe care le-am jucat toți în anii copilăriei până la jocurile video. Sunt genul de jucătoare care nu își dorește neapărat victoria. Îmi place mai mult drumul, nu destinația.

Așa că nu pot spune de unde a început pasiunea pentru jocurile video, cred că a fost o extensie normală iar acestea au venit după ce experimentasem toate jocurile posibile. Bunica mea îmi spunea “umplutură de cabaret” pentru că nu refuzam nicio oportunitate de a mă juca.

Ai un joc care a rămas cu tine de-a lungul anilor?

Primul joc care m-a prins și cu care am o relație de lungă durată este World of Warcraft, pe care îl joc de mai bine de 12 ani. Este jocul meu video preferat și cel de care sunt cea mai apropiată. Nu mă mai joc zilnic, dar săptămânal reușesc să introduc câteva ore de WOW în program. Îmi place partea de leveling, de quests, de achievements. Aștept cu nerăbdare data de 27 octombrie, atunci când se lansează Shadowlands, mi-am facut pre-order-ul în februarie si evident că îmi voi lua liber ca să mă bucur de joc. Este un moment de sărbătoare.

Modul cum mă joc s-a schimbat în ultimii ani. Dacă înainte mergeam în raid-uri, legam prietenii și interacționam mai mult în ghildele din platfomă, în ultimul timp mă joc mai mult ca să mă relaxez, să explorez lumea, I am a lone wolf.

Reacționez foarte bine la partea de gamificare. Și în general, fie că vorbim de jocuri mobile, casual, fie de cele mai complexe, mă prinde și plătesc ca să obțin acel item care mă ajută să trec mai departe. Deși recunosc mecanismele, pur și simplu mă las purtată de poveste și atmosferă.

Crezi că jocurile video în general, World of Warcraft în special, te-au ajutat profesional și în viață?

Cu siguranță da, mecanicile unui joc si mecanicile de gamificare le-am folosit deseori în munca de marketing. Jocurile mă ajută să cunosc industria de gaming și să înțeleg profilul de gamer, care face parte din audiența Samsung. Și înainte, când lucram într-o companie de IT, pasiunea aceasta mă ajuta să relaționez cu colegii, era un real icebreaker.

Ai amintiri legate de internet café-uri? Era și pentru tine a doua casă așa cum era pentru foarte mulți tineri care voiau să relaționeze online?

Eram abonată la Internet cafe-uri căci acasă era complicat, costa destul de mult să ai acces la Internet și să stai cât îți dorești. Mă duceam mai degrabă ca să intru pe diferite forumuri internaționale unde discutam despre formații obscure la noi, dar despre care puteam împărtăși noutăți și impresii cu fani din alte țări. Ca mulți tineri din acea perioadă, și eu aveam un nickname adecvat vremurilor – evilangel.

Acum timpul nostru este foarte limitat, nu ne mai putem bucura de jocuri atât de multe ore așa cum o făceam pe vremuri. Când găsești timp să te joci?

În principiu seara de la 9 la 10, am oră doar a mea, și în weekend-uri, atunci când nu plec din oraș. Mi-am luat un laptop de gaming la începutul anului, pentru că fostul laptop nu făcea față la The Witcher 3. Noroc că nu am avut nevoie de el și pentru job, pentru că am realizat târziu că nu are webcam, așa că nu l-am putut folosi în numeroasele meet-uri online din perioada lockdown-ului. Fiind perioada de stay at home, am putut să mă joc mai mult ca în alte perioade. Am tăiat de pe listă ieșirile în oraș sau participarea la evenimente așa că pandemia mi-a dat ocazia să reintru în lumea jocurilor. Am terminat Witcher 3 de două ori, atît de mult m-a captivat lumea și poveștile, nu atât combat-urile. Jocul este îndeajuns de frumos ca să te țină conectat la acea lume și te lasă să o explorezi fără limite.

Cu cine te jucai când erai mic? Au rezistat prieteniile din gaming până astăzi?

Un fost coleg de la primul job de care și astăzi mă leagă o prietenie foarte strânsă, desi el locuiește în Cluj. El mi-a recomandat World of Warcraft pentru prima oară, și apoi după ce eu am venit în București, am continuat să vorbim, să dezbatem, dar în chat-ul din joc. De-a lungul acestor mulți ani, jocul a fost un liant.

Consolă, PC sau mobile? Daca ar trebui să alegi o singură platformă, care ar fi aceea și de ce?

PC și mobile. PC pentru că pasiunea pentru World of Warcraft nu va muri niciodată și în plus nu am găsit o versiune de WOW pe care s-o joc pe telefonul mobil.

Și mobile pentru casual gaming, on the go. Cred că  viitorul va fi mai degrabă mobile, jocurile vor fi stream-uite în cloud, deja din punct de vedere hardware există terminale suficient de puternice, atât de la Samsung cât și de la alți jucători de pe piață, deci se fac pași repezi în această direcție. De exemplu, o parte importantă din ultima lansare Galaxy Note20 a fost dedicată gaming-ului, iar parteneriatul cu Microsoft Xbox a bucurat multă lume. Infrastructura în cloud și accesul democratizat vor fi pași importanți spre acest viitor mobile. Ce lipseșc acum sunt titlurile, sunt și alți fani ai altor jocuri, cum sunt eu cu WOW, care așteaptă versiunea de mobile. Dar vom ajunge acolo destul de repede.

Există diferențe între cum au perceput copiii jocurile video în anii 90-2000 și cum le experimentează în ziua de astăzi. Cum îi i-ai prezenta acest univers copilului tău?

Sunt fan fantasy, am o bibliotecă impresionantă cu cărți ale acestui gen și de aici a venit și pasiunea pentru jocuri video din aceeași categorie. Așa că mai întâi i-aș face cunoștință cu cărțile și apoi l-aș directiona către jocurile video. Dar dacă mă gândesc realist, probabil traseul va fi invers pentru că ne tehnologizăm din ce în ce mai mult. Totuși, aș face tot posibilul să prezint acest univers frumos prin poveste și apoi să descoperim împreună modurile infinite prin care aceasta poate fi spusă.

Pe lângă clasicele jocuri pe PC, console sau telefoane mobie, mai multe platforme încearcă de niște ani să ofere noi moduri de expresie: standalone VR, AR, cloud gaming. Cum vezi viitorul jocurilor video?

Cloud gaming va deveni în viitorul super imediat norma și va fi foarte benefic să aibă acces la jocuri cât mai mulți oameni. Popularitatea acestora va crește și mai mult, mai ales că hardware-ul și resursa pe care o ai nu o să mai conteze atât de mult. Oamenii vor avea în continuare nevoie să se joace pentru că este și un mediu de învățare și unul de relaxare.

Sunt promotorul tehnologiilor noi, de 5 ani de când sunt la Samsung vorbesc de VR și AR. VR este încă o nișă, nu știu cât este loc de creștere în acest moment căci suntem într-un cerc vicios.  Pentru jucătorii ca mine, cei care apreciază povestea, VR ar fi o extensie naturală. Totuși, nu am văzut foarte multe companii din gaming care să investească să aducă titluri consacrate în VR. Se întâmplă acest lucru și pentru că momentan este scump să dezvolți în VR același titlu pe care îl dezvolți pentru consolă sau PC. Până nu se va democratiza, nu atât accesul la VR care a devenit accesibil, ci accesul la creearea de conținut nou, lumea nu va îmbrățișa tehnologia.

AR-ul este puțin diferit, aici piedica popularității tehnologiei este creativitatea celor din industrie pentru că sunt atâtea lucruri pe care le poți face. Am văzut ce succes a avut un joc simplu precum Pokemon Go. AR-ul ar prinde mult mai ușor ca VR-ul pentru că nu implică intermediere din partea jucătorului. În combinație cu cloud și 5G, AR-ul poate prinde viață pe partea de mobile. Cu ajutorul unor rețele din ce în ce mai performante și mai ieftine, vei putea descărca foarte repede nu doar o animație, ci o lume complexă 3D. Acesta cred că va fi viitorul jocurilor video.