Interviurile #BGW / Ciprian Ciucu își dorește să dezvolte în sectorul său resursa umană atât de necesară industriilor creative, inclusiv celei producătoare de jocuri video.

„Vreau să realizez un centru de științe creative și să încurajez liceele să își adapteze curricula în această direcție”

La 42 de ani, Ciprian Ciucu, susținut de PNL și alianța USR-PLUS este noul primar al Sectorului 6. Are licența și masteratul în științe politice la SNSPA, iar cariera profesională l-a plimbat prin aproape tot ce înseamnă Comunicare și Relații Publice. Zilele trecute a postat pe Facebook că în trecut era fanul jocurilor de strategie, mai precis Civilization și SimCity. Conexiunea dintre un primar și simulatoarele de construcții urbane tânjea pur și simplu să fie explorată, iar noi am întins provocarea!

Cum ai descoperit SimCity, ce te-a atras?

Întotdeauna mi-au plăcut în special jocurile de strategie și cele în care puteam să construiesc lucruri. Îmi aduc aminte că primul joc de care m-am îndrăgostit a fost Age of Empires 1, dezvoltat de Microsoft. Apoi am trecut la Age of Empires 2 și jucam foarte mult cu prietenii în rețea, pentru că pe vremea aceea nu puteai juca online, ca acum.

Ne adunam toți cu propriul calculator, cu ditamai hard-urile sau monitoarele, până au apărut laptop-urile. Veneam la cineva acasă în sufragerie și ne instalam câte 4-5 inși sau, dacă cineva avea un birou, făceam o rețea LAN și jucam toată noaptea. Din interacțiunile astea mi-am dat seama că eram ultimul care ataca, dar primul care construia, defensiv în special. Prin gaming am descoperit această trăsătură de caracter: nu sunt warrior, ci builder. Apoi am început să caut jocuri similare în care puteam să construiesc, așa am ajuns la Civilization și SimCity. 

SimCity 

SimCity pe mobile sau PC? Versiunea de mobile a fost creată de români la biroul local al Electronic Arts, în 2007-2008.

L-am jucat doar pe PC. În afară de ceva casual, care să te scoată 5 minute din rutină, niciodată nu m-am simțit imersat într-un joc de telefon. Pe PC interacționez mult mai bine cu sistemele unui joc, poate că e pur și simplu o problemă de adaptare.

Cum crezi că pot ajuta jocurile noi, precum Cities: Skylines, la simularea în timp real a infrastructurii și traficului din București?

Pe de o parte, te ajută să construiești, îți arată ansamblul și câte variabile sunt într-un oraș și simulează foarte bine realitatea. Te ajută să înțelegi complexitatea și principiile de mobilitate. E o formă de educație în sine, așa am simțit-o eu, fără a fi urbanist la bază.

Pe de altă parte, mi-am dat seama că eu urmam propriile mele principii și nu exploatam suficient avantajele pe care mi le punea la dispoziție respectiva hartă. 

Jocurile de acest tip sunt direcționale, în funcție de avantaje, de topologie, de structura predefinită a hărții. Când voiam să aplic principiile mele, neglijam ceea ce oferea harta. De obicei jocul îți oferă anumite avantaje strategice, și e de preferat să le urmezi. Și în viața reală trebuie să le urmezi.

În conformitate cu stilul Civilization, în ce vei investi „gold per turn”-ul acestui mandat? Cultură sau dezvoltare științifică?

Întotdeauna mă uitam ce tehnologie are fiecare civilizație înainte să îmi aleg drumul. Mereu am fost un tip al rațiunii, pentru mine știința e foarte, foarte importantă. Voi investi foarte mult în educație, în special într-un centru de experimente (e un vis de-al meu), în care copii și tinerii să vină și să facă experimente, dar într-un mod fain, pe înțelesul lor, nu doar ca la școală. E important să interacționeze și să-și deschidă mintea pentru că științele sunt fascinante. 

Aud foarte mulți copii vorbind de magie, fantasy, de Harry Potter, numai că dacă ar aprofunda fizica sau chimia, ar vedea că realitatea bate fantezia. Dacă înțelegi știința, e fascinant în sine. Politehnica este în Sectorul 6, deci un primul candidat pentru un parteneriat; dacă sunt deschiși, împreună vom face un centru de experimente în educația nonformală pentru copii și tineri.

Simți că au contribuit jocurile de strategie la dezvoltarea ta?

Da, pentru că petreci timp acolo în lumea aceea. Orice interacțiune ai cu orice mediu e un feedback util. Acolo mulți oameni și-au pus mintea la contribuție pentru a dezvolta astfel de simulări. Orice mediu cu care interacționezi, te formează. Imaginează-ți că stai într-o cameră goală timp de 5 ani, evident că atunci când vei ieși de acolo vei fi rezultatul interacțiunii cu mediul tău. Asemenea, dacă petreci îndeajuns de mult timp într-un joc, nu are cum să nu-și lase amprenta asupra ta.

Există diferențe între cum au perceput copiii jocurile video în anii ‘90-2000 și cum le experimentează în ziua de astăzi. Cum îi prezinți acest univers copilului tău?

Copilul meu e foarte independent de mine, dar dependent de mediul în care se află la școală. Interacționează cu ceilalți, așa află de jocuri pe care vrea să și le instaleze. Noi i-am instalat parenting control pe toate device-urile și ne uităm înainte la rating-urile de pe net să vedem dacă e safe sau nu acel joc înainte de a-i da accept. Problema este că, odată ce înaintezi în vârstă, rămâi cu gusturile de pe vremea ta, ca-n muzică. Eu aș juca un Quake acum, dar, dacă îi spun celui mic, habar n-are ce-i ăla.

Trebuie să dedic timp ca să înțeleg ce jocuri ar fi faine pentru el, către ce să-l direcționez.

Mă enervează foarte mult jocurile de astăzi pentru că după ceva timp îți cer bani. Ești dependent de banii pe care-i bagi, nu doar de performanță. Aș prefera să dau banii la început, e normal să cumperi produsul în care s-a investit atâta efort, după care să te lase-n pace. Dar sunt foarte puține astfel de jocuri pe mobile.

Dorința noastră la Bucharest Gaming Week este să punem lumina reflectoarelor pe industria dezvoltatoare de jocuri video din țară. Multă lume nu știe că titluri celebre, precum FIFA (Electronic Arts) sau Assassin’s Creed (Ubisoft) sunt dezvoltate aproape integral la București.

Se pot implementa la nivel de primării programe educaționale cu scopul de a-i ajuta pe adolescenți să se orienteze către o carieră în industria de jocuri video după terminarea studiilor?

Administrațiile locale sunt de obicei responsabile de infrastructură: clădiri sau echipamente. Pe zona de curriculum, pe ceea ce se învață în școală, e responsabil Ministerul Educației. Dar, asta nu înseamnă că dacă eu vreau să atrag la mine în sector și să fac un astfel de cluster, nu pot să profilez un liceu sau unei școală pe un astfel de domeniu, făcând o cerere la Ministerul Educației.

Jocurile video intră în zona Industriilor Creative. Resursele umane sunt cea mai mare nevoie, iar ele sunt în același timp cele mai grele de găsit. Ca primar, poți veni cu viziunea implementării unui asemenea proiect în sector, dar trebuie să mergi în școli și să ai discuții cu directorii, despre reconvertirea școlii, care poate ajuta enorm comunitatea noastră pe viitor”. Evident că omul o să se uite la tine și o să întrebe de unde ai picat și tu.

Având cartierul Giulești în Sectorul 6, mă gândeam că, printr-un profil sportiv, cei de acolo ar putea să se afirme prin sport. Așa investim masiv în educația sportivă, care dezvoltă trupul și caracterul în același timp. Nu m-am gândit la o zona de gaming, dar aș înainta un pilot pe tema asta. Miza este să găsesc un director deschis care să atragă oameni, profesori, în special tineri. Dacă încerci de la bun început să faci ceva, se schimbă povestea.

Problema este că curriculumul la decizia școlii este neglijabil. Se vorbea în trecut de o reformă în educație care să ofere școlilor 30% putere de decizie în privința curriculumului, iar restul să fie cel național impus de Ministerul Educației. Acum decizia școlii e undeva la 5-10%.

Dar pot să deschid discuția, căci de aceea sunt politician. De exemplu, anumite școli care au profil tehnologic se pot abate de la modelul clasic, industrial, și să adopte IT-ul: să nu fie doar informatică, numai scriere de cod, ci să se axeze și pe Industrii Creative.  Știm foarte bine că simularea unei lumi virtuale necesită competențe multidisciplinare. E nevoie de design, de imaginație, storytelling, artă. E clar că există la nivelul populației aceste abilități și talente, dar aria de expertiză nu e neapărat formată în școală.

Mai degrabă aș dezvolta așa ceva în afara curriculumului. Să dezvolt un astfel de centru de științe creative. Pentru educația non-formală nu mai sunt dependent de nicio programă impusă din exterior.