#InterviurileBGW: Dan Stoicovici, antreprenor: “Sunt mândru că am pus tableta în mâna băiatului meu la o vârstă destul de fragedă.”
Dan Stoicovici este antreprenor, specialist în Influencer Marketing și organizator de evenimente și, nu în ultimul rând, pasionat de gaming. Dan a împărtășit hobby-ul său cu fiul lui, Victor, și astăzi ne povestesc cum a început călătoria lor în gaming, ce jocuri le plac cel mai mult, dar și cum i-au influențat jocurile video.
Cum ai descoperit jocurile video? Ai avut un moment revelator când ai început să te joci?
Dan: Am descoperit jocurile video imediat după Revoluție, prin vara anului 1990, când am primit cadou din partea mamei primul joc electronic din viața mea, de fapt un dispozitiv cu ecran de tip “handheld”, pe care prindea viață o vrăjitoare interesată să captureze fantomele cu ajutorul măturii din dotare. Următorul moment important s-a petrecut prin 1991, în Predeal, când am pășit în prima sală de jocuri arcade (țin minte că se găsea foarte aproape de hotelul Orizont) pentru a juca ceva similar cu celebrul Space Invaders, joc care îmi amintesc și acum că se numea OZN.
Prima achiziție personală a fost un ZX Spectrum, produs la Electromagnetica, însotit de un casetofon și câteva casete cu jocuri, prin 1992 dacă îmi amintesc exact, un contact memorabil cu fascinanta lume a jocurilor: Dizzy, Chronos, Midnight Resistance, Saboteur, Green Beret, Chuckie Egg, Ikari Warriors și așa mai departe.
Victor: Am început să mă joc din 2012, întâi cu “Pou” pe mobil, un joc pe care mi l-a explicat mama, apoi cu tata am descoperit jocurile Six Guns și FIFA Mobile pe tabletă, iar din 2014 am încercat să mă joc și pe console, cu Lego Marvel Super Heroes pe Playstation 3 și seria FIFA pe Playstation 4.
Care a fost jocul video care te-a marcat și de ce?
Dan: Dacă la începuturi, seria Dizzy (Magicland, Spellbound, Fantasy World) m-a marcat cel mai tare, punându-mi mintea la contribuție la modul cel mai serios (fiind un joc de tip “adventure”, unde trebuia să rezolvi tot felul de task-uri, într-o ordine anumită, folosindu-te de un “inventory” limitat), în perioada premergătoare achiziției primului PC adevărat (prin ’97-‘98) am fost fascinat de imensul salt tehnologic și de alte două jocuri – Red Alert Aftermath (joc de strategie), respectiv World Cup 1998 (din seria FIFA produsă de EA Sports).
Victor: Cel mai tare m-a marcat seria FIFA, începând cu FIFA 14 am jucat fiecare ediție până în prezent, pentru că sunt pasionat de fotbal, acesta fiind sportul meu preferat. Pe locul doi este Brawl Stars, iar pe trei Fortnite.
Cum au contribuit jocurile video în dezvoltarea ta?
Dan: Sunt și astăzi atras de jocuri care îmi pun mintea sau îndemânarea la treabă, consider că mi-au șlefuit personalitatea încă din copilarie. Nopțile lungi petrecute jucând strategie: Red Alert, Anno, Total War, Tropico, Age of Empires au contat enorm în opinia mea, cred că așa am învățat pe pielea mea ce înseamnă să ții cont de fiecare detaliu minor, cum să te adaptezi pe parcurs și cum să corectezi din mers situații dificile. Totodată, componenta de socializare a jocurilor a contat mereu pentru mine, faptul că în jurul calculatoarelor și consolelor, la o FIFA, la un Worms, ne adunam cu colegii și prietenii, cu care bineînțeles intram și în competiție pentru identificarea “celui mai bun”.
Victor: Am jucat Math games înainte să intru la școală, așa că am învățat să calculez adunări și scăderi mai ușor. Fiind foarte curios să înțeleg ce zic personajele din jocurile pe care le jucam am învățat și limba engleză, căutând explicația cuvintelor pe internet.
Internet café-urile au făcut parte din formarea noastră, pentru mulți dintre noi fiind a două casă. Ai amintiri frumoase din acele timpuri?
Dan: Pentru noi, membrii generației “cu cheia la gât”, internet café-ul a fost locul de formare, locul unde puteai face dovada abilităților tale, dar și locul de socializare cu alți pasionați. Înainte să pierd nopțile prin cluburi, mi-am făcut ucenicia prin Bonedec, Silence, Internet Café Rosetti, la Institutul Francez, de cele mai multe ori în compania prietenilor, jucând Red Alert și Need for Speed toată noaptea.
Acum timpul nostru este foarte limitat, nu ne mai putem bucura de jocuri atât de multe ore așa cum o făceam pe vremuri. Când găsești timp să te joci?
Dan: Atunci când îți place ceva cu adevarat, găsești timp, eu așa consider. Așa că prind cam două zile de FIFA pe săptămână, bineînțeles că tot în compania prietenilor, împărțind canapeaua și emotiile la 2 vs. 2. Firește, nu jucăm doar FIFA, ne mai delectăm ocazional și cu alte jocuri: Astro’s Playroom, Knowledge is Power, Fall Guys.
Victor: Eu găsesc mereu timp să mă joc, înainte și după ore, dar și în week-end, îmi place să mă joc cu prietenii mei online Brawl Stars și Fortnite. Cu tata mă joc cel mai mult FIFA pe Playstation 5, iar cu mama joc Brawl Stars de înaltă clasă pe mobile.
Cu cine te jucai când erai mic? Au rezistat prieteniile din gaming până astăzi? Cu cine te joci acum?
Dan: Îmi amintesc cu drag de serile de gaming în rețea cu verii mei – Matei și Vlad, apoi de diminețile cu colegii, cred că nu trecea o zi fără să am lângă mine pe cineva dornic să ne jucăm. Într-adevar, prieteniile de gaming rezistă în timp, pe canapea la FIFA suntem tot aceeași ca acum 20 de ani, doar că ne-am mai îmbunătățit un pic stilul de joc.
Consola, PC sau mobile? Dacă ar trebui să alegi o singură platformă, care ar fi aceea și de ce?
Dan: Răspunsul meu este consola Playstation. Am luat contact prima dată cu ea în Olanda, la începutul anilor 2000 și din clipa achiziției Playstation 2, am înțeles că este vorba despre o nouă experiență de gaming, care permite mai multor oameni să se joace simultan același joc de pe aceeași canapea.
Victor: Alegerea mea este mobile, deoarece poți să te joci oriunde și oricând, fără să fie nevoie de televizoare și cabluri.
Există diferențe între cum au perceput copiii jocurile video în anii 90-2000 și cum le experimentează în ziua de astăzi. Cum i-ai prezentat acest univers copilului tău?
Dan: Într-adevăr, lucrurile stau diferit în zilele noastre la nivel de percepție, așa că am luat lucrurile încet și le-am făcut să se miște natural. Sunt mândru că am pus tableta în mâna lui Victor la o vârstă destul de fragedă, așa a început să se joace și el. Și cum consolele Playstation nu lipseau din casă, a prins și el din zbor trucurile, butoanele, scurtăturile, a învățat să citească și să înțeleagă în engleză și astfel, să poată experimenta gaming-ul pe cont propriu. Din curiozitate, a venit de multe ori lângă mine când mă jucam jocurile mele de strategie, însă am observat că nu l-a prins atât de tare PC-ul. Și cu puțin ajutor de la YouTube, l-am purtat într-un fel de călătorie în timp, a văzut jocurile de HC “de când eram eu mic”, a văzut Red Alert, a văzut istoria FIFA, a început să pună tot mai multe întrebări, așa că am considerat firesc să începem să luăm parte la manifestări de gen – cred că nu am ratat nicio ediție Bucharest Gaming Week, am alergat împreună după Ovvy Pătrașcu să îl cunoaștem, am stat la poză cu iRaphahell, adică fix cei pe care îi urmărește constant pentru a fi la curent cu tot ce mișcă în domeniu.
Dacă stau să mă gândesc acum bine, după un an de școală online, cred că deciziile pe care le-am luat în perioada lui de formare au fost cele mai bune.
Pe lângă clasicele jocuri pe PC, console sau telefoane mobile, mai multe platforme încearcă de niște ani să ofere noi moduri de exprimare: standalone VR, AR, cloud gaming. Cum vezi viitorul jocurilor video?
Dan: În 2018 am vizitat Londra împreună cu fiul meu, iar unul dintre prietenii mei – Adrian Suman, un dezvoltator de jocuri VR (printre altele) ne-a invitat la el acasă și nu s-a lăsat până nu i-a pus casca de VR pe cap. Îmi aduc aminte și astăzi reacția lui Victor în clipa în care a înțeles “cum se joacă”, bucuria lui inocentă, recent discutam cu el și își amintea perfect întreaga experiență. Așadar, viitorul sună bine, însă nu m-aș duce doar în directia aceasta, gaming-ul clasic are încă multe de oferit. Ne putem lega aici de controller-ul minunat al noii console Playstation 5, cine a jucat Astro’s Playroom va înțelege perfect la ce mă refer, atunci când sufli în controller ca să deschizi o ușă secretă înțelegi că dezvoltatorii au unelte la îndemână și pot transforma/îmbunătăți și mai mult experiența de gaming.